Destul de cald noaptea. Ne trezim destul de greu in jur de ora 8. Afara e soare si pare destul de cald. Iesim nu inainte de a manca si a bea un ceai sa facem ordine cu gandul ca pot aparea muncitorii la lucru.
Nu terminam bine ca se aude un zgomot din ce in ce mai aproape. Ne dam seama pe masura ce se apropie ca e un elicopter. Era de bine sau de rau? Urma sa aflam.
Aterizeaza pe helioportul amenajat de langa refugiu iar din el coboara cativa muncitori. Ne salutam, iar unul din ei ne cam cearta un pic si ne spune ca traseul este inchis si ca nu mai avem voie sa mai stam inca o noapte acolo. Intre timp elicopterul pleaca si se intoarce cu alti muncitori. Printre care cred ca era si seful lor care ne intreaba ce e cu noi, ce vrem sa facem si care ne spune ca putem sta cat vrem daca vremea sau ceva nu ne permite sa plecam.
Noi pana sa vina a doua oara elicopterul ne stransesem deja bagajele, facusem curatenie si incepusem sa dam telefoane observand ca avem cat de cat semnal. Dau telefon la serviciu si rog o colega sa se intereseze cam cum ar fi vremea in urmatoarele zile. Ma suna inapoi si imi spune ca pe Mont Blanc ninge dar se anunta vreme buna in urmatoarele 2 zile. Aici la Gonella era soare dar se vedeau ici colo si nori.
Hotaram sa plecam si sa punem cortul seara sus pe ghetarul Du Domme aproape de iesirea in creasta pe la Piton des Italiens (4002m). Ne uitam in stanga refugiului si abia se vedea traseul din cauza ninsorii de noaptea trecuta. Dar era bine, se putea merge. Ne punem coltarii ne legam din nou intre noi, salutam muncitorii si plecam catre ghetar. Un prim pas de parcurs era pe langa peretele de stanca, razant cu el. Vremea se imbunatatise considerabil, norii se risipisera iar soarele ne incalzea.
Asadar ne-am oprit pentru a bea cateceva , ne-am dat jos hainele groase bineinteles acum ingreunandu-ne rucsacii. Soarele ardea de acum si se simtea un fel de inabuseala din cauza topirii cat de cat a zapezii. Mergeam in sir cu Fane din nou in fata , Popey al doilea iar eu la urma. Incepusem sa obosesc din ce in ce mai tare. Aveam nevoie de pauze dese. Ceea ce cred ca-l cam enerva pe Fane dar intelegea. Acum ajunsesem si intr-o zona de crevase si putina odihna era binevenita.
Trecem dupa mai multe serpuiri printre crevase si ajungem aproape de cel mai inalt platou al ghetarului dar trebuia sa mai ocolim ceva pentru ca nu prea aveam pe unde sa urcam. Gaseste Fane un culoar favorabil si urcam pe-acolo.
Cam aproape de ora 7 PM ajungem unde ne planificasem (Col des Aig. de Grisses) si din seninul care era peste creasta ce o aveam in fata(Piton des Italiens) au inceput sa-si faca aparitia norii. In 20 minute fulguia. Repede am inceput sa ne montam cortul cel mic(p-ala mare il lasasem in masina. era mult prea greu sa-l fi luat)pe ghetar. Cortul acesta mic era de 3 persoane dar avand in vedere ca eram gros imbracati cu saci de dormit grosi era cam inghesuiala in el.
Montam cortul, ne oprim din rucsaci ce aveam nevoie din ei, ii bagam in rain cover-uri si ii ancoram langa cort.
Stam in cort deocamdata, ne chinuim sa aprindem primusul. Pana la urma reusim ne facem cate-o supa si mancam ceva racituri si dulciuri. Ma cam doare capul. Credeam ca din cauza ca nu am baut cafea de doua zile dar de fapt aerul rarefiat si altitudinea e de vina. Incerc sa-mi calmez durerea cu un paracetamol si-mi reuseste. Afara ninge de rupe. Bagam in corturi apa si energizantele ce le caram pentru a nu ingheta. Dupa o ora de ninsoare din nou isi face aparitia si cerul senin. Dar e din ce in ce mai frig. Ne uitam la termometru. Sunt -4 grade. Noaptea o sa fie mult mai putin. Mai iesim o tura p-afara din cort si mai facem cateva poze.
Mai ne miscam un pic si ne bagam la somn. Destul de inghesuiala dupa cum spuneam. Abia daca ai loc sa te intorci in sacul de dormit. Bagam si sticlele cu lichide in saci. Ma incalzesc cu greu si reusesc sa adorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu