Trezirea a fost pe la 9:00. Din nou noaptea a plouat usor. Putin innorat si acum afara. Ne apucam de strans lucrurile si cortul. Intr-o ora suntem gata cu stransul si ne ramane doar sa ne echilibram rucsacele ca sa ne fie la toti usor sa le ducem.
Zis si facut. Ne urcam in masina si ne oprim unde se termina cu o bariera drumul pentru masini. Fane parcheaza cat mai pe stanga si cat mai in afara drumului ca sa putem lasa masina acolo atat timp cat suntem pe munte. In 20 de minute suntem la lacul Combal dar incepe sa ploua. Si sa te tii ploaie , cu bolboroci d-aia de vara adevarata. Noi ne ascundem in barul din apropiere si asteptam sa se opreasca. Aflam de aici ca cehii de ieri s-au intors pentru ca au dat de un pasaj imposibil de trecut si asta ne sperie putin. Dupa aproximativ 45 de minute de asteptare se opreste si ploaia. Dar vantul batea destul de tare ceea ce facea vremea sa fie destul de racoroasa. In 10 minute eram sus pe morena de ghetar contempland la drumul pe care-l aveam de strabatut.
In mare parte drumul pe care-l aveam azi de parcurs era pe pietroaie si bolovani. Nu era chiar simplu fiind concentrati la toti pasii pe care-i faceam pentru ca nu exista o carare propriuzisa. Dupa cam 1 ora si ceva de mers am luat si prima pauza. Cam obositor mersul pe morena pentru picioare si spate. Niciun pas nu e la fel cu celalalt iar greutatea pentru fiecare rucsac era de aproximativ 20 de kg. Intre timp s-a mai incalzit afara ne-am mai incalzit si noi asa ca o realimentare cu apa si "petrol" e binevenita.
Inca o jumatate de ora de mers si eram la poalele ghetarului Du Dome. Norii se adunau incet,incet. Deja se putea zarii in departare refugiul Gonella.
Ajungem si in preajma crevaselor de la baza ghetarului si unde incepea drumul care urca spre Gonella. E frig bine acum. Ne imbracam si incepem slalomul printre crevase . Normal Fane o ia inainte, Popey dupa el apoi eu.
La baza muntelui si ghetarului ne si legam intre noi. crevasele erau mai dese iar zapada destul de moale. Trecem cu bine printre toate crapaturile astea dar greul acum incepea. In cateva randuri am alunecat pe noroiul ce se formase pe poteca care inca se mai zarea. Vantul continua sa bata iar timpul sa se strice. Incepe sa picure din nou si sa se transforme incet, incet in fulguiala.
Cu cat inaintam relieful devine mai abrupt. Incep sa-si faca aparitia lanturile si cablurile.
Fane era in continuare cap de pluton, eu dupa el iar Popey de data asta in urma. La un momentdat fiind atent pe unde calc m-am tinut de un cablu dar nu am abservat ca-i lipseste prima asigurare si am iesit in afara, tragandu-ma inapoi doar cu varfurile picioarelor. Nu m-a vazut nici Fane care era ocupat sa urce pe prima scara intalnita si nici Popey care ramasese mai in urma. Am urmat la scara dupa Fane. Destul de incomod si ingust traseul, abia incapeam cu rucsacul si mai ales ca aveam atasat la el si izoprenul.
Lasam in urma prima parte de stanci care era si cea mai lunga si avem de trecut un traverseu destul de lung. Incepuse sa ninga de vreo 10 minute si din ce in ce mai tare parca. Ne ia ceva timp pana trecem fiind atenti sa nu vina peste noi pietre sau mai grav vreo cadere de zapada. Ajungem cu bine dincolo, ne odihnim , bem apa, energizant dupa necesitati. Suntem fix sub refugiul Gonella dar mai e ceva de urcat. Dam sa o luam din loc iar din neatentie manusa mea o ia la vale. Se opreste la vreo 25 de metri mai jos ca prin minune. Fane se duce sa o recupereze cu toate ca eu i-am zis ca s-o lase. Stia el ce stia. Fara ea mai tarziu eram cam in plus.
Dupa inca o ora suntem la refugiu(3070m). Ninge de rupe.
Incercam sa intram in partea care se construieste dar este inchisa bine. Gasesc o usa prin care putem intra in ce a mai ramas din vechiul refugiu si constatam ca este o camera care-ti asigura confort de care ai nevoie in caz de urgenta. Nu lipseste nimic din ce ti-ar trebuii: alimente, butelii, primus, paturi, saltele, trusa de prim ajutor, etc. Ne acomodam cu incaperea ne tragem sufletul si incercam sa ne gatim cateceva de la noi din rucsace.
Nu atingem nimic din alimentele de acolo. Fane scoate din rucsac un plic de rizzotto instant cumparat din Alaska si palinca , noi scoatem supe instant si ceai. Pregatim masa cum ne pricepem la ora aia fiind foarte obositi dupa o prima zi lunga si grea. Palinca ne incalzeste cat de cat. Mancam si ne apucam sa pregatim unde vom dormi. Intindem saltelele, punem un rand de paturi apoi sacii de dormit dupa care iar paturi. Deja afara e noapte. Bate in continuare vantul si ninge la greu.
Povestim una alta , ce avem de facut a doua zi si ce ne facem cu ninsoarea. Ne incalzim, ne toropeste oboseala si adormim. A doua zi ne asteapta o alta zi de urcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu