Doua vai. Da, despre asta vreau sa povestesc acum. Ramasese de la ultima tura planificat sa mai facem una in vederea acomodarii cu muntele cat mai bine ca expeditia pe Mont Blanc sa nu aiba foarte multe necunoscute in ale muntelui in general pentru mine dar si pentru Andrei(Popey). Andrei fiind cel cu care faceam echipa eu si Fane pe Mont Blanc.
In luna iunie mai precis pe 13 cu trei saptamani inainte de plecarea catre cel mai inalt varf din Alpi ne-am strans din nou aproape in aceeasi formula ca si in datile trecute pentru a urca in Bucegi de aceasta data prin singurele locuri unde mai exista zapada inca si anume pe vaile ferite de soarele care de acum era din ce in ce mai puternic.
Ne-am strans pe la ora 10:00 dimineata , ne-am echipat si am pornit-o prin padure spre refugiul Costila pentru ca de acolo urma sa urcam prin Valea Costilei. Cam intr-o ora eram la refugiu. Am facut o pauza si am constatat ca nu suntem singuri. Erau o gramada de alpinisti la catarat pe peretii vaii. Ne-am pus coltarii am scos pioletii si am inceput urcusul.
Dupa un parcurs relativ usor la inceput, am dar si de unele pasaje mai dificile dar le-am trecut foarte bine spre surprinderea mea.
Dupa ce am iesit din vale catre culme am observat ca suntem si pe partea stanga dar si pe dreapta flancati de capre negre.
Se poate vedea dar nu foarte clar ca era si un ied care sugea lapte de la mama lui.
Am ajuns sus dupa un efort considerabil, benefic pentru noi de altfel. Sus si-a facut aparitia si ceata. Abia puteam zari crucea. Am luat o pauza pentru a manca si a ne odihni si am plecat mai departe. Pe masura ce mergeam pe creasta ceata a inceput sa se risipeasca si a facut loc unor peisaje extraordinare.
Dupa ce fiecare a terminat de fotografiat si admirat peisajul am pornit-o catre Valea Alba pentru ca pe acolo urma sa coboram.
Pe drumul de intoarcere ne-am oprit doar intr-un singur loc pentru un rapel de vreo 25 metri dar in rest a fost destul de usor. Oare eram pregatit fizic? Oare eram la nivelul ce presupune un asemenea efort fizic dar si mental? Urma sa descopar singur asta.
Pe drum stand de vorba si cu ceilalti aproape stabilisem traseul de pe Mont Blanc. Nu o sa fie pe ruta clasica din Franta. Noi o sa incercam sa urcam prin Italia si sa coboram in Franta dar asta va voi spune in urmatoarele postari ce vor cuprinde intreaga expeditie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu