Fix la ora stabilita Liviu a venit sa ma ridice din fata blocului cu bagajele mele. Trecem prin piata de accesorii de pescuit si momeli de la Morarilor si ne intalnim cu Victor la Liviu in fata blocului unde incarcam tot in masina lui Victor.
La 7: 30 trebuia sa ne intalnim pe autostrada la prima benzinarie si cu ceilalti tovarasi de excursie, inca 9 la numar. Dar se intelege gresit si noi ajungem la benzinarie iar ceilalti opresc la primul spatiu de serviciu de pe autostrada. Intre timp eu cu Liviu luam cate-o bere sa ne mearga bine si stam putin in benzinarie. Vorbim cu ceilalti si stabilim sa ne oprim la un han inainte cu 50 de kilometrii de Tulcea.
Autostrada este libera si nici nu stiu cand au trecut kilometrii si s-a terminat autostrada. Iata-ne pe drumul ce leaga Slobozia de Tulcea. Oprim pentru inca o bere de data aceasta din portbagaj. Trecem podul peste Dunare de la Vadul Oii si in cateva zeci de minute ajungem la popasul cu pricina.
Comandam mici, bere si cafea, iar in curand ajung si ceilalti parteneri de pescuit si distractie. Stam la vorbe, facem cunostinta, mancam, bem si plecam.
Ajungem in sfarsit in Tulcea. Parcam in parcarea de langa port si cautam un WC. Gasim in gara. Ajung si ceilalti si incepem sa caram bagajele catre vapor. Greu de tot, mai ales ca aveam o gramada de bautura cu noi. Dar fiind mai multi acum reusim sa ne imbarcam destul de repede. Ne ocupam locul pe puntea din fata la o masa mare si desfacem pe rand beri, fistic, alune si altele.
In scurt timp vaporul de pune in miscare si totul se desfasoara intr-un singur sens sa mai scapam de beri ca sa ne fie mai usor cand vom schimba vaporul in Crisan.
Vremea era foarte buna, trecem pe rand de Partizani, Vulturu, Maliuc, Gorgova oprind in toate aceste porturi(statii). Pe masura ce inaintam si berea se imputina ceea ce era destul de bine avand in vedere ca la urmatoarea statie Crisan urma sa schimbam vaporul.
Dam pe gat fiecare ce mai avea in sticle si ne strangem din nou bagajele la coborare. In 10 minute reusim sa coboram toti, cu toate acareturile.
Stam, fumam cate-o tigara, care fumam, si iata ca trage in port si cursa catre Mila 23. Un vaporas destul de micut si cam vechi, dar incapem cu totii si cu toate bagajele. Drumul pare ca nu se mai termina. Mergem acum pe un canal mult mai mic decat Sulina, Dunarea Veche.
Mai sorbim din beri si admiram Dunarea si locurile. Intr-un tarziu dupa un drum istovitor iata-ne in Mila 23 unde ne intampina o plancarta mare Rezervatia Biosferei Deltei Dunarii. Adevarat cam ruginita dar inca se mai distingea ce fusese scris mai demult , posibil pe vremea raposatului.
Abia aici aveam sa aflam ca vom sta la pensiunea "Inima Deltei". Pensiunea se afla chiar in vecinatatea portului la vreo 50m. Mai multe detalii despre Mila si pensiune voi scrie la rubrica "Locuri". E o minunatie de curte la pensiune. E dotata cu sezlonguri si umbrele din trestie. Ne lungim fiecare pe unde apucam si ne asteptam randul la ocuparea camerelor. Eu cu Victor capatam o camera la etaj la fel si Liviu care o imparte cu Sorin. Coboram imediat pentru cina care evident ne trebuia la ora aceea, dupa multele beri baute. Cina este fantastica, evident numai cu preparate din peste si mai precis: stiuca, somn, caras si crap. Borsul e fenomenal iar pestele prajit de la felul doi este magnific. N-i se aduc la desert si minciunele dar nu prea se mai atinge nimeni de ele. Mai bem cate-o bere si mergem sa testam Dunarea. Victor vroia sa invete sa arunce cu lanseta asa ca imi iau si eu una si ne deplasam pana la malul canalului navigabil. Abia cum vedem ca pe partea cealalta a plancartei cu Mila 23 scrie in rusa acelasi lucru.
Victor din doua aruncari reuseste sa-si incurce firul de la lanseta si mai multe ne trebuie sa-l descurcam. Cum era aproape asfintitul mai tragem cateva poze si plecam la televizor pentru meci (Romania- Bosnia).
Deci din nou ne intoarcem la mese, bere, meci. Imi suna telefonul si ies afara din sala de mese sa vorbesc. In zece minute eram ciuruit de tantari, pentru ca uitasem sa ma dau cu spray-ul pe care-l cumparasem. Dar a meritat si experienta asta. Intr-un final ne retragem in camere deoarece a doua zi trezirea era la 7, la 7:45 urmand sa ne intalnim in port cu barcagii unii pentru pescuit altii pentru plimbare si fotografii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu