Dupa o negociere cu Fane de vreo trei luni, plecam in sfarsit din nou pe munte. Spun negociere deoarece ne pusesem in cap sa ajungem in aceasta vara pe Negoiu dar in lipsa unor alte optiuni de a merge in Fagaras hotaram sa mergem in Piatra Craiului. Dupa o saptamana amanata ne adunam la mine in fata blocului vinerea dimineata. Transferam bagajele lui Fane, ale lui Ion si ale Otiliei(Duta din alte povestiri). Fiind gata imbarcati toti patru plecam spre Bran cu oprire inainte in Cheile Rasnoavei pentru o partida de catarat.
Pe drum oprim la Comarnic intr-o benzinarie, mancam ceva, bem o cafea si plecam mai departe. Intr-un final, dupa ce stam la coada de pe DN din Busteni ajungem in Cheile Rasnoavei. Platim intrarea si parcam sa ne mai bucuram de un sandwich. Sus Intre stanci unul vroia sa sara la bunjee-jumping. S-a chinuit sa-si faca curaj, si noi ne-am chinuit sa ne uitam in sus pana ni s-au pus carcei la gat. Intr-un final dupa mai bine de 20 de minute a sarit.
Mergem mai in fata si ne apucam de echipat. Tragem si cateva fotografii de inceput. Ne punem hamurile si Fane se baga primul.
Il filez eu, dar traseul era usurel si ajunge imediat sus.
Urmeaza Ion pe care-l fileaza Fane si care in pofida problemelor de la genunchi urca si coboara destul de rapid.
Urmeaza Duta care cu greu se lasa convinsa , sa porneasca, sa faca ceva miscari de urcare dar si de coborare. Dar totul a fost pana a ajuns inapoi dupa care a recunoscut ca i-a placut.
Am urmat eu care am facut acelasi lucru ca si cei dinaintea mea.
Ne-am mai dat inca odata eu si Ion dar mai pe fuga deoarece incepuse sa picure. Pana sa strangem a inceput sa ploua din ce in ce mai tare. Plecam spre pensiunea lui Cristi si a lui Mari. Pe drum suna Fane sa o roage pe Mari sa ne faca ceva de mancare si ne spune ca o sa ne astepte cu bulz. Ajungem intr-un final dar nu inainte de a trece pe la supermarketul de la intrarea in Bran pentru a cumpara cateceva.
Mari ne astepta deja cu masa. Aflam ca este singura Cristi fiind plecat in Slovenia pe munte pentru varful Triglav. Raman placut surprins la vederea pensiunii. Ultima data o vazusem cand era cum se spune "la rosu". Acum se vede cat suflet au pus acesti oameni in aceasta pensiune. Totul luceste de curatenie, miroase totul a nou si te imbie la odihna. Dormitoarele sunt imense si sunt putine doar trei pe etaj. Fiecare cu baia lui. Living foarte generos si poate un pic cam mult spatiu :).
Afara pe terasa si a foarte spatioasa se poate bea cafeaua si se poate vedea aproape tot Branul.
Seara am mers la piscina pentru relaxare dupa care am bagat somn. Ne astepta o zi grea pe Piatra Craiului.
