Mont Blanc ~ Secondo Tempo

08 iulie 2009

Destul de cald noaptea. Ne trezim destul de greu in jur de ora 8. Afara e soare si pare destul de cald. Iesim nu inainte de a manca si a bea un ceai sa facem ordine cu gandul ca pot aparea muncitorii la lucru.

Nu terminam bine ca se aude un zgomot din ce in ce mai aproape. Ne dam seama pe masura ce se apropie ca e un elicopter. Era de bine sau de rau? Urma sa aflam.
Aterizeaza pe helioportul amenajat de langa refugiu iar din el coboara cativa muncitori. Ne salutam, iar unul din ei ne cam cearta un pic si ne spune ca traseul este inchis si ca nu mai avem voie sa mai stam inca o noapte acolo. Intre timp elicopterul pleaca si se intoarce cu alti muncitori. Printre care cred ca era si seful lor care ne intreaba ce e cu noi, ce vrem sa facem si care ne spune ca putem sta cat vrem daca vremea sau ceva nu ne permite sa plecam.

Noi pana sa vina a doua oara elicopterul ne stransesem deja bagajele, facusem curatenie si incepusem sa dam telefoane observand ca avem cat de cat semnal. Dau telefon la serviciu si rog o colega sa se intereseze cam cum ar fi vremea in urmatoarele zile. Ma suna inapoi si imi spune ca pe Mont Blanc ninge dar se anunta vreme buna in urmatoarele 2 zile. Aici la Gonella era soare dar se vedeau ici colo si nori.

Hotaram sa plecam si sa punem cortul seara sus pe ghetarul Du Domme aproape de iesirea in creasta pe la Piton des Italiens (4002m). Ne uitam in stanga refugiului si abia se vedea traseul din cauza ninsorii de noaptea trecuta. Dar era bine, se putea merge. Ne punem coltarii ne legam din nou intre noi, salutam muncitorii si plecam catre ghetar. Un prim pas de parcurs era pe langa peretele de stanca, razant cu el. Vremea se imbunatatise considerabil, norii se risipisera iar soarele ne incalzea.

In jurul orei 16 eram la marginea ghetarului. Trebuia sa tragem tare sa nu ne prinda noaptea pe drum. Usor de zis , greu de facut. Se simteau din ce in ce mai rau efectele cresterii altitudinii.

Asadar ne-am oprit pentru a bea cateceva ,  ne-am dat jos hainele groase bineinteles acum ingreunandu-ne rucsacii.  Soarele ardea de acum si se simtea un fel de inabuseala din cauza topirii cat de cat a zapezii.  Mergeam in sir cu Fane din nou in fata , Popey al doilea iar eu la urma. Incepusem sa obosesc din ce in ce mai tare. Aveam nevoie de pauze dese. Ceea ce cred ca-l cam enerva pe Fane dar intelegea. Acum ajunsesem si intr-o zona de crevase si putina odihna era binevenita.

Trecem dupa mai multe serpuiri printre crevase si ajungem aproape de cel mai inalt platou al ghetarului dar trebuia sa mai ocolim ceva pentru ca nu prea aveam pe unde sa urcam. Gaseste Fane un culoar favorabil si urcam pe-acolo.

Cam aproape de ora 7 PM ajungem unde ne planificasem (Col des Aig. de Grisses) si din seninul care era peste creasta ce o aveam in fata(Piton des Italiens) au inceput sa-si faca aparitia norii. In 20 minute fulguia. Repede am inceput sa ne montam cortul cel mic(p-ala mare il lasasem in masina. era mult prea greu sa-l fi luat)pe ghetar. Cortul acesta mic era de 3 persoane dar avand in vedere ca eram gros imbracati cu saci de dormit grosi era cam inghesuiala in el.
Montam cortul, ne oprim din rucsaci ce aveam nevoie din ei, ii bagam in rain cover-uri si ii ancoram langa cort.

Stam in cort deocamdata, ne chinuim sa aprindem primusul. Pana la urma reusim ne facem cate-o supa si mancam ceva racituri si dulciuri. Ma cam doare capul. Credeam ca din cauza ca nu am baut cafea de doua zile dar de fapt aerul rarefiat si altitudinea e de vina. Incerc sa-mi calmez durerea cu un paracetamol si-mi reuseste. Afara ninge de rupe. Bagam in corturi apa si energizantele ce le caram pentru a nu ingheta. Dupa o ora de ninsoare din nou isi face aparitia si cerul senin. Dar e din ce in ce mai frig. Ne uitam la termometru. Sunt -4 grade. Noaptea o sa fie mult mai putin. Mai iesim o tura p-afara din cort si mai facem cateva poze.

Mai ne miscam un pic si ne bagam la somn. Destul de inghesuiala dupa cum spuneam. Abia daca ai loc sa te intorci in sacul de dormit. Bagam si sticlele cu lichide in saci. Ma incalzesc cu greu si reusesc sa adorm.

Mont Blanc ~ Primo Tempo

07 iulie 2009

Trezirea a fost pe la 9:00. Din nou noaptea a plouat usor. Putin innorat si acum afara. Ne apucam de strans lucrurile si cortul. Intr-o ora suntem gata cu stransul si ne ramane doar sa ne echilibram rucsacele ca sa ne fie la toti usor sa le ducem.
Zis si facut. Ne urcam in masina si ne oprim unde se termina cu o bariera drumul pentru masini. Fane parcheaza cat mai pe stanga si cat mai in afara drumului ca sa putem lasa masina acolo atat timp cat suntem pe munte. In 20 de minute suntem la lacul Combal dar incepe sa ploua. Si sa te tii ploaie , cu bolboroci d-aia de vara adevarata. Noi ne ascundem in barul din apropiere si asteptam sa se opreasca. Aflam de aici ca cehii de ieri s-au intors pentru ca au dat de un pasaj imposibil de trecut si asta ne sperie putin.  Dupa aproximativ 45 de minute de asteptare se opreste si ploaia. Dar vantul batea destul de tare ceea ce facea vremea sa fie destul de racoroasa. In 10 minute eram sus pe morena de ghetar contempland la drumul pe care-l aveam de strabatut.

In mare parte drumul pe care-l aveam azi de parcurs era pe pietroaie si bolovani. Nu era chiar simplu fiind concentrati la toti pasii pe care-i faceam pentru ca nu exista o carare propriuzisa. Dupa cam 1 ora si ceva de mers am luat si prima pauza. Cam obositor mersul pe morena pentru picioare si spate. Niciun pas nu e la fel cu celalalt iar greutatea pentru fiecare rucsac era de aproximativ 20 de kg. Intre timp s-a mai incalzit afara ne-am mai incalzit si noi asa ca o realimentare cu apa si "petrol" e binevenita.

Inca o jumatate de ora de mers si eram la poalele ghetarului Du Dome. Norii se adunau incet,incet. Deja se putea zarii in departare refugiul Gonella.

Ajungem si in preajma crevaselor de la baza ghetarului si unde incepea drumul care urca spre Gonella. E frig bine acum. Ne imbracam si incepem slalomul printre crevase . Normal Fane o ia inainte, Popey dupa el apoi eu. 

La baza muntelui si ghetarului ne si legam intre noi. crevasele erau mai dese iar zapada destul de moale. Trecem cu bine printre toate crapaturile astea dar greul acum incepea. In cateva randuri am alunecat pe noroiul ce se formase pe poteca care inca se mai zarea. Vantul continua sa bata iar timpul sa se strice. Incepe sa picure din nou si sa se transforme incet, incet in fulguiala. 

Cu cat inaintam relieful devine mai abrupt. Incep sa-si faca aparitia lanturile si cablurile.

Fane era in continuare cap de pluton, eu dupa el iar Popey de data asta in urma. La un momentdat fiind atent pe unde calc m-am tinut de un cablu dar nu am abservat ca-i lipseste prima asigurare si am iesit in afara, tragandu-ma inapoi doar cu varfurile picioarelor. Nu m-a vazut nici Fane care era ocupat sa urce pe prima scara intalnita si nici Popey care ramasese mai in urma. Am urmat la scara dupa Fane. Destul de incomod si ingust traseul, abia incapeam cu rucsacul si mai ales ca aveam atasat la el si izoprenul.

Lasam in urma prima parte de stanci care era si cea mai lunga si avem de trecut un traverseu destul de lung. Incepuse sa ninga de vreo 10 minute si din ce in ce mai tare parca. Ne ia ceva timp pana trecem fiind atenti sa nu vina peste noi pietre sau mai grav vreo cadere de zapada. Ajungem cu bine dincolo, ne odihnim , bem apa, energizant dupa necesitati. Suntem fix sub refugiul Gonella dar mai e ceva de urcat. Dam sa o luam din loc iar din neatentie manusa mea o ia la vale. Se opreste la vreo 25 de metri mai jos ca prin minune. Fane se duce sa o recupereze cu toate ca eu i-am zis ca s-o lase. Stia el ce stia. Fara ea mai tarziu eram cam in plus.
Dupa inca o ora suntem la refugiu(3070m). Ninge de rupe.

Incercam sa intram in partea care se construieste dar este inchisa bine. Gasesc o usa prin care putem intra in ce a mai ramas din vechiul refugiu si constatam ca este o camera care-ti asigura confort de care ai nevoie in caz de urgenta. Nu lipseste nimic din ce ti-ar trebuii: alimente, butelii, primus, paturi, saltele, trusa de prim ajutor, etc. Ne acomodam cu incaperea ne tragem sufletul si incercam sa ne gatim cateceva de la noi din rucsace.

Nu atingem nimic din alimentele de acolo. Fane scoate din rucsac un plic de rizzotto instant cumparat din Alaska si palinca , noi scoatem supe instant si ceai. Pregatim masa cum ne pricepem la ora aia fiind foarte obositi dupa o prima zi lunga si grea. Palinca ne incalzeste cat de cat. Mancam si ne apucam sa pregatim unde vom dormi. Intindem saltelele, punem un rand de paturi apoi sacii de dormit dupa care iar paturi. Deja afara e noapte. Bate in continuare vantul si ninge la greu.
Povestim una alta , ce avem de facut a doua zi si ce ne facem cu ninsoarea. Ne incalzim, ne toropeste oboseala si adormim. A doua zi ne asteapta o alta zi de urcat.

Mont Blanc ~ Riconoscimento, passeggiata, pizza.

06 iulie 2009

Suna o alarma de la un telefon mobil. Ma uit la ceas. E 9:00, 8:00 dupa ora Romaniei destul de devreme. Si destul de frig dupa cate imi dau seama. Nedormind in cort de mult ma cam dor si oasele. Ies din sacul de dormit, ma incalt si ies afara. A plouat azi noapte, cand am iesit seara din restaurant picura. Se trezesc si tovarasii de drum si incepem sa misunam prin camping. Mancam cateceva si ne hotaram sa mergem pana la Lacul du Miage sa inspectam zona. Pe drum vorbim, facem planuri si fotografii. Intalnim o gramada de turisti de diferite varste si nationalitati. Isi face aparitia si soarele ceea ce ne largeste orizonturile asupra peisajelor.

In 40 de minute ajungem la lacul Combal unde drumul asfaltat se termina dar se continua cu un drum de piatra ca cele forestiere.

Lacul Combal

O luam in dreapta catre Lacul de Miage. In mijlocul potecii ne intampina o gramada de capre Ibex.

Trecem pe langa baruletul La Combal si urcam spre lacul Du Miage. Vrem sa vedem cum arata in special morena ghetarului Du Miage pe care vom merge cateva ore catre refugiul Gonella.

Lacul Du Miage

Morena ghetarului Du Miage

Ajungem deasupra lacului acolo unde ni se deschide intreaga vale a ghetarului cu tot cu morena. Un grup de cehi tocmai ce pleaca pe traseul pe care-l incercam si noi de maine. Incercam sa obtinem cateva informatii cu privire la traseu dar nici ei nu stiu prea multe asa ca nu aflam nimic nou.

Ne intoarcem in camping pentru a pleca in Courmayeur sa ne interesam de vreme si traseu dar si sa mai cumparam cateceva.
Bineinteles ca nu putem sari peste o masa cu pizza. Ajungem la clubul alpin(Societa delle Guide Alpine) dar este inchis. Este pauza.

In apropiere de Societa delle Guide Alpine.

Incercam sa belim ochii pe la vitrinele magazinelor si sa gasim undeva unde sa mancam o pizza. Gasim o carciuma cocheta unde comadam pizza si bere.

Courmayeur

Ramanem placut impresionati de pizza. Poate cea mai buna din ce mancasem pana acum. Bem berea in tihna timp in care se deschide si la clubul montan(Societa delle Guide Alpine) unde intrebam intai de traseu. Aflam ca acest traseu este inchis datorita lucrarilor de la refugiul Gonella si ni se recomanda sa o luam pe o alta ruta pe la refugiul Quintino Sella(3371m). Nu ca ar fi fost greu p-acolo dar era aproape imposibil, noi nefiind foarte priceputi in catararile pe stanca si ghetar asa ca aceasta varianta a cazut.
Oricum oamenii de acolo au fost foarte de treaba, ne-au transmis ca refugiul Gonella si traseul acela sunt inchise dar nimeni nu ne poate opri sa o luam p-acolo dar pe riscul nostru.
Vremea se anunta buna, un pic instabila pana joi. Deci daca vrem sa plecam ar trebui a doua zi. Stabilisem deja ca in trei zile sa fim dincolo in partea franceza cu tot cu Mont Blanc urcat, dar ca de obicei socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa. Luam prognoza tiparita pe o hartie si plecam catre supermarket la cumparaturi. Cumparam ce mai era de trebuinta plus niste beri si plecam catre camping unde urma sa ne aranjam cat de cat bagajele de cu seara.

Mont Blanc ~ On the road towards the Alps.

4-5 iulie 2009

Am ajuns in momentul plecarii. Echipamentele erau gata, bagajele facute, cumparaturile de asemenea. Ne-am hotarat sa ne trezim rezonabil pentru a nu fi obositi pe drum. Am fixat plecarea la 10 dimineata Fane urmand a ne lua pe fiecare de acasa dat fiind faptul ca mergeam cu masina lui recent achizitionata. Asadar trece pe la mine si Popeye apoi mergem si la el la cabinet sa mai incarcam ce mai era. Bineinteles ca pana ne-am chinuit s-a facut 12. Asadar am pornit spre Rasnov unde ne vedeam cu Cristi pentru a lua o harta. In jur de ora 16 am ajuns. Am mai stat la vorbe si sfaturi si am pornit-o spre iesirea din tara planificat fiind sa ne mai oprim la Deva pentru a mai lua de la un prieten a lui Fane niste cuie de gheata. Ajunsi aproape de intrarea in Sibiu ne aducem aminte ca nu aveam o oala sau ceva in ce sa ne gatim pe munte asa ca oprim la un supermarket in apropiere.
Am mai luat cate ceva de haleala, oala respectiva, cani de inox, tacamuri si energizant no name la 2 litri(motorina sau insecticid cum aveam sa-l denumim). Dupa cateva ore de mers iata-ne in Deva cautand o straduta unde ne intalneam cu mama prietenului respectiv care ne lasase cuiele acasa. Gasim, multumim,plecam. Ajungem la granita destul de tarziu undeva pe la ora 21 si ceva. Realimentam si ne infiintam la granita unde trecem foarte repede doar prezentand buletinele si spunand destinatia facem rost si de ceva incurajari ale vamesului ungur. Oprim dupa vama, luam vignieta lor, platim si o taiem.
La benzinarie am schimbat soferul adica Fane la odihna iar eu la volan. In mai putin de 2 ore eram pe centura la Budapesta in fata unui motel. Am batut la usa vreo 5 minute. In final a iesit unu ,ne-am inteles prin semne am luat o camera, 3 beri Amstel si am parcat masina. Am platit cred ca vreo 40 de euro toti 3 trei. Confortul era dintre cele mai bune, ne-am facut cate un dus si am adormit la televizor la care uitandu-ne oricum nu intelegeam nimic.

Dimineata la 7 trezirea. Reimpachetam ce am despachetat pentru strictul necesar si plecam mai departe. Hotaram sa conduca Fane.
O luam prin sudul Budapestei catre lacul Balaton. autostrada e destul de libera si ajungem destul de bine la granita cu Slovenia. Nu vedem nicio indicatie ca ar trebuii sa luam vignieta si dai viteza inainte. Va dati seama ca ne-am inselat si am mers fara. Cred ca in jur de ora 13 oprim la o benzinarie in Slovenia pentru motorina dar si pentru a merge la WC. Stam vreo jumatate de ora ne dezmortim oasele si plecam de aceasta data cu mine ca sofer. Cam in 3 ore parcurgem si ce mai ramasese din Slovenia si ajungem la macaronari. Unde bineinteles ne intreaba la vama ce si cum, unde mergem, cat stam, le dam pasapoartele , pleaca cu ele, le verifica si intr-un final dupa vreo 20 de minute ne lasa sa intram de parca am fi fost din Gabon nu din UE. Ceea ce nu s-a intamplat la vama dintre Romania si Ungaria si nici atat intre Ungaria si Slovenia unde am trecut doar aratand buletinele. Ne inscriem catre autostrada spre Milano luam tichet si intram pe autostrada(deja stiut scumpe al dracu autostrazile astora).
Oprim aproape la o cafea, toaleta.Bagam material in Italia circulam aproape de 160 km/h ceea ce nu e rau pentru un Logan diesel. I-am zis lui fane sa se astepte la un album de poze de radar la intoarcere deoarece nu am scazut viteza de mers.
Ajungem la intrarea in Milano dar gps-ul ne scoate de pe autostrada si ne duce pe centura de sud a Milanului ca apoi sa ne bage din nou pe autostrada de Torino. Pe aceasta autostrada alergam vreo cateva zeci de kilometri dupa care ne inscriem catre autostrada ce duce la Aosta si mai departe in Courmayeur. Din apropiere de Aosta incep sa se schimbe formele de relief iar mai pe toate dealurile sunt asezate vechi castele si fortarete. O priveliste care te lasa mut de uimire. Dealurile se transforma in munti din ce in ce mai inalti, autostrada serpuieste din ce in ce mai mult,tunelurile se inmultesc iar aerul e din ce in ce mai rece. Dupa muntii ce ni se deschid in fata vedem ca nu mai avem mai mult de cateva zeci de minute de mers . Se vede doar jumatate din Mont Blanc restul fiind invaluit de ceata.
Ajungem in jurul orei 18 in Courmayeur. Vrem sa ne interesam de vreme la biroul montan de acolo dar deja era inchis programul fiind pana la 17. Ne urcam in masina si o taiem catre campingul Aguille Noire din Val Veny un satuc al Courmayeur-ului. Drumul este asfaltat dar pe alocuri nu poate trece decat o masina pentru ca este ingust.

Ne prezentam la receptie platim pentru 2 nopti si incepem sa ne campam. Punem cortul.

Luam fise pentru dus 0.8 euro/fisa. Iti trebuiau 2 clar altfel riscai sa ramai cu sapunul pe tine. Ne schimbam de hainele de pe drum si iesim la carciuma camping-ului sa mancam si sa bem ceva.
Comandam tagliatele cu iepure, cartofi prajiti si porc cu "funghi porcini". Glojdim bere si vin. Eu imi iau si un espresso si lasam cam 100 de euro. Obositi si cu ceva bautura-n freza ne bagam la somn. A doua zi urma sa ne plimbam prin oras si sa ne interesam de traseu si vreme.

Mont Blanc ~ pregatiri

->3 iulie 2009


Da. Am inceput sa ma apropii de plecarea catre Italia pentru a ma urca pe Mont Blanc.Stabilisem sa plecam pe 4 iulie 2009. Drumul la care visam de vreo 2 ani se apropia cu pasi repezi.
Asadar pregatirile le-am demarat impreuna cu Fane si Andrei(Popeye). Fane care mai facuse cateva varfuri peste 4000m din lume ne-a inmanat o lista ce cuprindea cam ce ne trebuie sa luam la noi pe munte. Unele chestii le achizitionasem in ultimul an iar altele urma sa le cumpar. Iata lista mai jos iar in paranteza o sa va trec si pretul acestora. Poate cuiva ii va fi de folos.

Rucsac mare 80l (Atta - primit cadou de la colegii de birou)
Rucsac mic 33l (Outlander - primit cadou de la Fane)
Sac de dormit (imprumutat)
Bocani trekk iarna ( Meindl Air Revolution 7.1 - 900 Lei)
Ghete scurte trekk (Raichle Mercury XCR - 250 Lei (reducere))
Parazapezi (Atta - 100 Lei)
Geaca de gore ( Mammut Nirvana triplu Gore-Tex 500 Lei(reducere))
Geaca Windstopper ( Sport Virus - primit cadou de la Fane)
Polar 200 (Lowe Alpine - 150 Lei(reducere)
Polar de corp 100 (Lowe Alpine - primit cadou de la Fane)
Bluze corp (powerdry)
Pantaloni Gore-Tex ( Mammut Motion triplu Gore-Tex 400 Lei(reducere))
Pantaloni polar 200 (Jack Wolfskin Taboga - 200 Lei)
Manusi de Gore-Tex (Salomon Fantasy CP M(polar+ Gore-Tex) 120 Lei)
Caciula (Sport Cool (windstopper) 120 Lei)
Ciorapi T.E.T.A. ( 2 perechi Lorpen T.E.T.A. - 80 Lei perechea)
Sapca soare
Casca(imprumutata)
Ochelari soare (Rebell R UV400 - 120 Lei)
Coltari (impumutati)
Piolet (imprumutat)
Bete telescopice (imprumutate)
Frontala ( Taiwan 15 $)
Termos 1L ( Primus - 80 Lei)
Briceag (Taiwan 5 $)
Prosop
Creme soare+buze+apres
Vitamine + minerale
Energizante
Aparat foto
Baterii frontala
Mobil + incarcator
Saci de materiale
Saci gunoaie
Brichete bic, chibrituri
Copie pasaport, asig.
Carte, ghid, carnetel, pix
TRUSA PRIM AJUTOR
Incalzitoare pt maini/picioare
Aspirina
Paracetamol
Imodium, furazolidon
Plasturi
Baneocin
Deodorant
Servetele umede
Sapun
Periuta + pasta dinti
Lame ras
Cort (Fane)
Cuie de gheata
coarda (Fane)
Ham (Fane)
Harta

Inainte cu o saptamana eu eram gata cu pregatirile. Gasisem pe internet si o harta destul de interesanta unde am trasat cu rosu traseul pe care l-am urmat.

In principiu nu aveam nevoie de ea . In urma cu doi ani Cristi prietenul nostru din Brasov fusese pe ruta italiana si ne-a povestit in mare cum e drumul,etc. S-a dovedit la timpul potrivit ca nu ne-a spus exact cum stau lucrurile pe anumite portiuni.
In ultimele zile ne-a facut Fane si legitimatia la Clubul Alpin Roman unde am platit si cotizatia pe anul in curs si fara de care nu puteam avea anumite reduceri la cazarile de la refugiile ce le intalneam pe drum. Dar si aceasta chestie a fost destul de evaziva. Nu prea ne recunosc legitimatiile cei de-acolo cu toate ca suntem afiliati la UIAA( International Mountaineering and Climbing Federation)din 1934.
Cu mai multe amanunte voi reveni in postarile ce vor urma.

Bucegi(Busteni) ~ Valea Costilei, dus - Valea Alba, intors

13 iunie 2009

Doua vai. Da, despre asta vreau sa povestesc acum. Ramasese de la ultima tura planificat sa mai facem una in vederea acomodarii cu muntele cat mai bine ca expeditia pe Mont Blanc sa nu aiba foarte multe necunoscute in ale muntelui in general pentru mine dar si pentru Andrei(Popey). Andrei fiind cel cu care faceam echipa eu si Fane pe Mont Blanc.
In luna iunie mai precis pe 13 cu trei saptamani inainte de plecarea catre cel mai inalt varf din Alpi ne-am strans din nou aproape in aceeasi formula ca si in datile trecute pentru a urca in Bucegi de aceasta data prin singurele locuri unde mai exista zapada inca si anume pe vaile ferite de soarele care de acum era din ce in ce mai puternic.
Ne-am strans pe la ora 10:00 dimineata , ne-am echipat si am pornit-o prin padure spre refugiul Costila pentru ca de acolo urma sa urcam prin Valea Costilei. Cam intr-o ora eram la refugiu. Am facut o pauza si am constatat ca nu suntem singuri. Erau o gramada de alpinisti la catarat pe peretii vaii. Ne-am pus coltarii am scos pioletii si am inceput urcusul.

Dupa un parcurs relativ usor la inceput, am dar si de unele pasaje mai dificile dar le-am trecut foarte bine spre surprinderea mea.

Dupa ce am iesit din vale catre culme am observat ca suntem si pe partea stanga dar si pe dreapta flancati de capre negre.

Se poate vedea dar nu foarte clar ca era si un ied care sugea lapte de la mama lui.

Am ajuns sus dupa un efort considerabil, benefic pentru noi de altfel. Sus si-a facut aparitia si ceata. Abia puteam zari crucea. Am luat o pauza pentru a manca si a ne odihni si am plecat mai departe. Pe masura ce mergeam pe creasta ceata a inceput sa se risipeasca si a facut loc unor peisaje extraordinare.

Dupa ce fiecare a terminat de fotografiat si admirat peisajul am pornit-o catre Valea Alba pentru ca pe acolo urma sa coboram.

Pe drumul de intoarcere ne-am oprit doar intr-un singur loc pentru un rapel de vreo 25 metri dar in rest a fost destul de usor. Oare eram pregatit fizic? Oare eram la nivelul ce presupune un asemenea efort fizic dar si mental? Urma sa descopar singur asta.

Pe drum stand de vorba si cu ceilalti aproape stabilisem traseul de pe Mont Blanc.   Nu o sa fie pe ruta clasica din Franta. Noi o sa incercam sa urcam prin Italia si sa coboram in Franta dar asta va voi spune in urmatoarele postari ce vor cuprinde intreaga expeditie.