Si a venit si vara lui 2010. In luna mai primesc o invitatie de a merge la semimaratonul "Ciucas Trail Running". Asadar il sun pe Fane care fara sa stea pe ganduri e de acord. Platim inscrierea si incepem sa facem planul cum sa ne antrenam fiecare in parte, pe unde sa alergam, etc. Evident ca niciunul nu ne-am antrenat pana la startul concursului desi am avut o gramada de timp la dispozitie(cam 2 luni). Traseul nu era unul tocmai usor dupa cum se poate vedea pe harta.
A venit si saptamana dinaintea concursului si iata-ma la Maneciu de joi 29 iulie , Fane urmand sa ajunga vineri.
Traseul de semimaraton Ciucas Trail Running a fost de tip circuit, cu start-ul şi finish-ul în acelaşi timp şi din acelaşi loc cu cel al maratonului: ora 9a.m. staţiunea Cheia. Lungimea traseului este de 21,95 km iar diferenţa de nivel pozitivă de 1400 m. A existat un punct de realimentare, comun cu cel din traseul de maraton, la fosta Cabană Ciucaş. Timpul mediu de parcurgere este de 4 ore. În plimbare rapidă, traseul se poate parcurge în 5ore şi 30min.
Vineri seara urma sa ne ducem la sala din Cheia pentru confirmarea inscrierii iar acolo constatam ca Fane e trecut la categoria 18-29 ani si stam pana pe la ora 22 la o terasa(nu ca ne-ar fi parut rau ,eram acolo de dimineata vreo 10-12 oameni povestind vrute si nevrute). Dupa ce am discutat o gramada cu organizatorii care nu erau siguri cum sa-l schimbe de la o alta categorie la alta(+30) ne-am intors la terasa unde am mai consumat cateva beri, Fane povestindu-ne aventurile lui din Alaska. In jur de miezul noptii ne-am retras la odihna ca deh a doua zi aveam concurs.
Asadar la ora 8:00 eram adunati cu totii in apropierea locului de unde se dadea startul. Eu cu Fane umblam prin chioscuri sa mancam ceva, sa luam un energizant sau apa . Din cei cu care eram doar eu cu Fane concuram ceilalti erau GALERIA. Aceasta era compusa din 5 persoane care ne sustineau neconditionat chiar dinainte cu o seara in fata berilor. Dupa cum era se prezenta vremea, ne astepta o zi destul de calduroasa. Pe langa noi se incalzeau concurentii care mai de care echipati pentru asemenea concursuri. Noi, imbracati si incaltati cat de cat de munte nicidecum pentru un semimaraton. Dar iata-ne la ora si locul startului intr-o mare de concurenti fete,baieti de diferite varste, cu diferite scopuri. Scopul nostru era acela de a termina aceasta cursa in timpii regulamentari.
La fix ora 9:00 s-a dat startul care pe noi ne-a prins normal, in coada plutonului. Incet, incet cat a mai fost asfalt mai mult am mers din cauza aglomeratiei de participanti. Cand am intrat in padurea de la poalele Zaganului am inceput usor usor sa alergam si sa depasim pe unii din concurenti. Dupa aproximativ 3 kilometrii cred, Fane a inceput sa se distanteze si de mine. In cateva sute de metrii a inceput prima parte mai grea a traseului si anume urcusul. Deja incepusem sa-mi aud pulsul in urechi ca o bataie de toba in surdina. Ma incalzisem si m-am oprit pentru cateva momente sa-mi dau jos o bluza si sa iau o gura de apa. Padurea inca nu se terminase iar zapusala se facea simtita. Inca o repriza de alergare si am observat ca in curand vom iesi in apropiere de stana de la poalele muntelui si scapam de zapusala padurii. La marginea ei m-am oprit din nou pentru cateva minute nu de alta dar berea din urma cu o seara isi facea inca prezenta.
Si uite asa trebuia sa ii ajung iar din urma pe cei ce ma depaseau acum(pe unii nu i-am mai depasit niciodata). Dupa o curba usoara de nivel a venit si cea mai abrupta panta din concurs ce se termina aproape de varf. A fost o parte usoara pentru mine multi dintre concurenti facand aici pauze dese. Intr-o jumatate de ora eram in sa. Am stat un pic sa-mi trag sufletul. O gura de apa si un baton de ciocolata au fost binevenite. Vantul isi facea prezenta aici sus si era mai racoare ceea ce-ti dadea un imbold sa mergi mai departe. Urcusul continua iar cautand cu privirea pe Fane nu-l mai zaream.
Urma o portiune cu ceva stanci aproape de varful Zaganu, undeva pe curba de nivel din partea de nord a acestuia. Printre iarba si stanci abia zarindu-se isi facu loc chiar o Floare de Colt, singura pe care o vazusem aici pe Zaganu. Era minunata, catifelata, iar eu am ramas un minut privind-o in toata frumusetea ei.
In scurta vreme lasam culmea Gropsoarele in stanga cotind spre dreapta pe poteca ce duce la cabana Ciucas. Deja numai se zarea nimeni in spatele meu. Ceilalti concurenti erau la mare distanta. In fata mea se mai vedeau doi alergand. Incepuse o coborare nu prea abrupta. Asta e partea proasta a mea (nu stiu a altora) dar la coborare imi e tare greu. Aici de multe ori mi-am incetinit mersul, m-au batut incaltarile, mi-am pierdut unghiile, etc. Asa simteam si acum bataie in varfurile bocancilor ceea ce ma facea sa incetinesc. Acum intrasem in padurea din apropierea cabanei Ciucas si in scurt timp aveam sa ma intersectez cu traseul celor de la maraton. Oamenii acestia nu ca alergasera mai multi kilometrii, dar chiar treceau pe langa mine in viteza unul dupa altul ceea ce-mi dadea un sentiment de frustrare. In sfarsit vedeam aproape cabana iar inainte de ea era punctul de realimentare. In cinci minute eram acolo oprindu-ma pentru odihna. Acolo organizatorii aveau pentru noi apa, ceai, energizant, fructe , branzeturi, ciocolata, etc. Am stat un pic m-am descaltat sa analizez situatia. Era relativ ok mai putin unghia degetului din mijloc de la piciorul stang la care aveam ceva probleme(mi-a cazut la scurt timp). am strans cu putere sireturile si am plecat mai departe. Stiam din experienta ca de urcat nu mai am decat o portiune din albia unui parau pana undeva deasupra cabanei Muntele Rosu. Deci majoritatea distantei ce ramasese din traseu era de coborat si asta ma ingrijora. Ca timp era ok, eram in grafic dar ca loc in clasament eram confuz. Habar nu aveam unde ma situam. Stiam ca important e sa termin si d-asta trageam din rasputeri de mine si incercam sa nu ma mai gandesc la picioare. Intr-un minut lasam in spate cabana Ciucas si o luam la vale pe drumul de piatra amenajat de cei ce construiau la cabana. In douazeci de minute eram la parau iar in alte douazeci deasupra cabanei Muntele Rosu. Sa nu va inchipuiti ca e bine. Au trecut pe langa mine ca acceleratele o gramada de alti concurenti. Sub cabana exista din nou un punct de realimentare, dar cine mai avea timp de stat. Am luat pe fuga un pahar cu apa si am taiat-o prin padure mai departe pe traseu. Stiam traseul mai fusesem pe el dar niciodata drumul nu mi s-a parut asa de lung. Doamne cand ma gandeam cat mai era imi venea sa ma opresc. Aproape numai alergam era ceva intre mers si alergat tarsait. In scurt timp am ajuns la intersectia cu soseaua nationala. Deja se intrezarea finalul. Aici traseul de devia pe sub un podet, printre case, aproape de zidurile manastirii. In zece minute eram la Finish.
Ghiciti cine era la final? Da intreaga galerie la care se adaugase de acum si Fane. O caterinca totala: rasete, aplauze fluieraturi, poze, maini ridicate, incurajari. De pilda Fane imi spune: " Frate ai intrecut multi care au alergat in colanti, esti tare."
Am reusit da sa trec de finish, de alti concurenti mai tineri sau mai pregatiti, dar au fost si multi care m-au depasit.
Ne-am tras un pic sufletul si in asteptarea terminarii concursului ne-am retras la magnifica terasa sa sarbatorim. Dupa doua beri ne inmuiasem. Fane hotaraste sa mergem unde era cazat la pensiune sa facem un dus. Zis si facut. Facem dusul iar dupa aceea tinete foame. Din fericire aveau si restaurant acolo. Mancam ceva si ne intoarcem la sala de sport din Cheia pentru aflarea rezultatelor. Ce sa zic un loc multumitor 14. Nu multumitor prin prisma numarului dar chiar mi-am depasit adversari mai tineri. In schimb Fane s-a clasat pe 33 la categoria lui. Una peste alta experienta a fost unica, efort, un pic de adrenalina, antrenament, aer curat, intalnire cu prietenii si muuuuulta bere.
Asadar la ora 8:00 eram adunati cu totii in apropierea locului de unde se dadea startul. Eu cu Fane umblam prin chioscuri sa mancam ceva, sa luam un energizant sau apa . Din cei cu care eram doar eu cu Fane concuram ceilalti erau GALERIA. Aceasta era compusa din 5 persoane care ne sustineau neconditionat chiar dinainte cu o seara in fata berilor. Dupa cum era se prezenta vremea, ne astepta o zi destul de calduroasa. Pe langa noi se incalzeau concurentii care mai de care echipati pentru asemenea concursuri. Noi, imbracati si incaltati cat de cat de munte nicidecum pentru un semimaraton. Dar iata-ne la ora si locul startului intr-o mare de concurenti fete,baieti de diferite varste, cu diferite scopuri. Scopul nostru era acela de a termina aceasta cursa in timpii regulamentari.
La fix ora 9:00 s-a dat startul care pe noi ne-a prins normal, in coada plutonului. Incet, incet cat a mai fost asfalt mai mult am mers din cauza aglomeratiei de participanti. Cand am intrat in padurea de la poalele Zaganului am inceput usor usor sa alergam si sa depasim pe unii din concurenti. Dupa aproximativ 3 kilometrii cred, Fane a inceput sa se distanteze si de mine. In cateva sute de metrii a inceput prima parte mai grea a traseului si anume urcusul. Deja incepusem sa-mi aud pulsul in urechi ca o bataie de toba in surdina. Ma incalzisem si m-am oprit pentru cateva momente sa-mi dau jos o bluza si sa iau o gura de apa. Padurea inca nu se terminase iar zapusala se facea simtita. Inca o repriza de alergare si am observat ca in curand vom iesi in apropiere de stana de la poalele muntelui si scapam de zapusala padurii. La marginea ei m-am oprit din nou pentru cateva minute nu de alta dar berea din urma cu o seara isi facea inca prezenta.
Si uite asa trebuia sa ii ajung iar din urma pe cei ce ma depaseau acum(pe unii nu i-am mai depasit niciodata). Dupa o curba usoara de nivel a venit si cea mai abrupta panta din concurs ce se termina aproape de varf. A fost o parte usoara pentru mine multi dintre concurenti facand aici pauze dese. Intr-o jumatate de ora eram in sa. Am stat un pic sa-mi trag sufletul. O gura de apa si un baton de ciocolata au fost binevenite. Vantul isi facea prezenta aici sus si era mai racoare ceea ce-ti dadea un imbold sa mergi mai departe. Urcusul continua iar cautand cu privirea pe Fane nu-l mai zaream.
Urma o portiune cu ceva stanci aproape de varful Zaganu, undeva pe curba de nivel din partea de nord a acestuia. Printre iarba si stanci abia zarindu-se isi facu loc chiar o Floare de Colt, singura pe care o vazusem aici pe Zaganu. Era minunata, catifelata, iar eu am ramas un minut privind-o in toata frumusetea ei.
In scurta vreme lasam culmea Gropsoarele in stanga cotind spre dreapta pe poteca ce duce la cabana Ciucas. Deja numai se zarea nimeni in spatele meu. Ceilalti concurenti erau la mare distanta. In fata mea se mai vedeau doi alergand. Incepuse o coborare nu prea abrupta. Asta e partea proasta a mea (nu stiu a altora) dar la coborare imi e tare greu. Aici de multe ori mi-am incetinit mersul, m-au batut incaltarile, mi-am pierdut unghiile, etc. Asa simteam si acum bataie in varfurile bocancilor ceea ce ma facea sa incetinesc. Acum intrasem in padurea din apropierea cabanei Ciucas si in scurt timp aveam sa ma intersectez cu traseul celor de la maraton. Oamenii acestia nu ca alergasera mai multi kilometrii, dar chiar treceau pe langa mine in viteza unul dupa altul ceea ce-mi dadea un sentiment de frustrare. In sfarsit vedeam aproape cabana iar inainte de ea era punctul de realimentare. In cinci minute eram acolo oprindu-ma pentru odihna. Acolo organizatorii aveau pentru noi apa, ceai, energizant, fructe , branzeturi, ciocolata, etc. Am stat un pic m-am descaltat sa analizez situatia. Era relativ ok mai putin unghia degetului din mijloc de la piciorul stang la care aveam ceva probleme(mi-a cazut la scurt timp). am strans cu putere sireturile si am plecat mai departe. Stiam din experienta ca de urcat nu mai am decat o portiune din albia unui parau pana undeva deasupra cabanei Muntele Rosu. Deci majoritatea distantei ce ramasese din traseu era de coborat si asta ma ingrijora. Ca timp era ok, eram in grafic dar ca loc in clasament eram confuz. Habar nu aveam unde ma situam. Stiam ca important e sa termin si d-asta trageam din rasputeri de mine si incercam sa nu ma mai gandesc la picioare. Intr-un minut lasam in spate cabana Ciucas si o luam la vale pe drumul de piatra amenajat de cei ce construiau la cabana. In douazeci de minute eram la parau iar in alte douazeci deasupra cabanei Muntele Rosu. Sa nu va inchipuiti ca e bine. Au trecut pe langa mine ca acceleratele o gramada de alti concurenti. Sub cabana exista din nou un punct de realimentare, dar cine mai avea timp de stat. Am luat pe fuga un pahar cu apa si am taiat-o prin padure mai departe pe traseu. Stiam traseul mai fusesem pe el dar niciodata drumul nu mi s-a parut asa de lung. Doamne cand ma gandeam cat mai era imi venea sa ma opresc. Aproape numai alergam era ceva intre mers si alergat tarsait. In scurt timp am ajuns la intersectia cu soseaua nationala. Deja se intrezarea finalul. Aici traseul de devia pe sub un podet, printre case, aproape de zidurile manastirii. In zece minute eram la Finish.
Ghiciti cine era la final? Da intreaga galerie la care se adaugase de acum si Fane. O caterinca totala: rasete, aplauze fluieraturi, poze, maini ridicate, incurajari. De pilda Fane imi spune: " Frate ai intrecut multi care au alergat in colanti, esti tare."
Am reusit da sa trec de finish, de alti concurenti mai tineri sau mai pregatiti, dar au fost si multi care m-au depasit.
Ne-am tras un pic sufletul si in asteptarea terminarii concursului ne-am retras la magnifica terasa sa sarbatorim. Dupa doua beri ne inmuiasem. Fane hotaraste sa mergem unde era cazat la pensiune sa facem un dus. Zis si facut. Facem dusul iar dupa aceea tinete foame. Din fericire aveau si restaurant acolo. Mancam ceva si ne intoarcem la sala de sport din Cheia pentru aflarea rezultatelor. Ce sa zic un loc multumitor 14. Nu multumitor prin prisma numarului dar chiar mi-am depasit adversari mai tineri. In schimb Fane s-a clasat pe 33 la categoria lui. Una peste alta experienta a fost unica, efort, un pic de adrenalina, antrenament, aer curat, intalnire cu prietenii si muuuuulta bere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu