Primul meu varf din Romania urcat pana atunci era cota 2000. Vara lui 2008 m-a adus in fata Fagarasului. La povestirile unei colege si la gandul ca-l cunosc pe Fane am hotarat ca vreau sa ajung pe cel mai inalt varf din tara. Vorbesc cu Fane inca din primavara iar el e de acord sa ma asiste. Asa ca pe 8 august cu pretextul ca fac rodajul la masina (luata cu o zi in urma) o taiem la munte eu cu Fane si prietena lui. Pe drum imi spune ca trebuie sa ajungem in Victoria deoarece de acolo a conceput inceputul traseului. In aproximativ 4 ore ajungem in Victoria. Mancam ceva, mai cumparam una alta si o luam spre iesirea din oras. Gasim sa parcam la o pensiune unde masina va fi in siguranta pe parcursul celor 3 zile pe care aveam sa le stam pe munte. Ne echipam corespunzator si o luam usurel prin padurea din apropiere catre muchia Taratza. Cald rau, o zi torida iar in padure era zapusala. Ceasul trecuse usor de 16 iar pe noi ne trecusera toate transpiratiile. Abia asteptam sa iesim din padure si sa dam de curentii de pe munte sa ne mai racorim. Facem o pauza si mancam cateceva. Dupa 2 ore si ceva de la plecare ajungem la marginea padurii unde ne intampina o adiere racoroasa dar si tufe pline de zmeura, mure si afine.
Ciugulim in mers cat sa ne umflam burtile. Imediat ce ajungem pe culmea muchiei Taratza ni se deschide in fata un peisaj extraordinar. Drumul nu parea greu acum. Era o curba mare de nivel ce se deschidea in fata noastra iar la capatul ei dupa spusele lui Fane ne astepta Cabana Podragu.
Usor,usor aerul rece ia locul celui cald iar pe pantele unde nu ajunge soarele se mai vad urmele iernii trecute.
Deja era tarziu, sorele se lasase in spatele muntilor si in sfarsit se zarea lacul Podragu ce se gaseste in vecinatatea Cabanei.
Odata cu seara se facea vazuta si ceata, dar pana la cabana mai era un pic.
Cu toate ca era semilumina peisajul era unul extraordinar. Formatiunile de stanci iti taiau rasuflarea.
Aproape de lac o gramada de corturi. Dupa cum vorbeau erau cehi. In sfarsit dupa 5 ore ajungem la cabana. In cabana lume multa, majoritatea straini: cehi, francezi, olandezi. Foarte putini romani. Doua trei mese a cate doi trei ocupanti. Ne rezervam paturi la comun 25 de lei pe noapte si intrebam de ceva mancare dar din pacate nu mai era decat mazare care nu arata prea bine asa ca scoatem din rucsaci ce avem si mancam din nou racituri. Ne luam cate o bere 8 lei si realizam ca suntem foarte obositi. Mergem in dormitor unde sunt vreo 25 de paturi suparapuse si un miros de "stat la comun" ca cel din dormitoarele de armata. Vreau sa dau un telefon dar nici urma de semnal, iar cineva imi spune ca trebuie mers afara din cabana. Ies afara si constat ca e o vreme de iarna cred ca erau 1-2 grade. Cand langa mine isi face aparitia Fane la bustul gol mergea sa se spele la o fantana din apropiere. Cand l-am vazut mi s-a facut si mai tare frig si nu am mai dat niciun telefon, am tinut-o directia dormitor. In cabana tot veneau turisti iar dormitorul era aproape plin, dar spre surprinderea mea destul de linistit asa ca m-am bagat in sacul de dormit si am adormit destul de repede.
La ora 7 trezirea. Coboram in sala de mese si comandam ochiuri(8 lei) si cafea(8 lei). Cred ca pretul era standard 8 lei orice. Ies un pic afara sa vad cum e vremea. Era soare dar se intrevedeau si ceva nori insa destul de frig. Privelistea te lasa mut.
Dupa ce mancam, ne echipam si plecam lasand in urma cabana Podragu(2135m) destul de vie si agitata.
Dupa un drum pe creasta de vreo 3 ore prin ceata am inceput sa urcam la inceput usor pe o curba de nivel printre stanci, grohotis, oi si caini. La capatul curbei de nivel am constat ca s-a cam terminat cu plimbarea si urcusul era din ce in ce mai greu. Dupa o ora am razbit am ajuns pe varful Vistea(2527m). Era timpul pentru o pauza. Mancam,bem.
Ceata incepe din nou sa apara parca de nicaieri. O luam incet la pas spre Acoperisul Romaniei cum ii mai spun unii. Parea sa fie aproape dar dupa cum am constatat, destul de greu pentru mine la vremea aia. Paseam cu grija pe poteca ingusta tinandu-ma cu mainile de stanci. Urmeaza si un pasaj mai greu cu o usoara catarare, dar totul a meritat. Iata-ma ajuns sus, da sus pe Moldoveanu(2544m) bucuros dar totodata obosit. Ceata de acum era destul de deasa si nu avem parte de niciun peisaj.
Incepea totusi sa se aglomereze soseau drumeti dinspre Podragu dar si dinspre Sambata. Dupa 2-3 fotografii plecam si in 15 minute eram inapoi pe Vistea. Aici facandu-ne parca in ciuda ceata incepea sa se risipeasca iar peisajele erau din ce in ce mai frumoase.
Luam o pauza din nou, ne tragem sufletul, mancam si nu prea. Adevarul e ca nu prea ne mai ardea de hrana rece iar Fane ne povestea ce ciorba de pastrav ne asteapta la pastravaria din Sambata. Tot drumul m-am gandit la acea ciorba (Oare intradevar era asa de speciala?).
Incepem coborarea spre refugiul Vistea. Intr-o jumatate de ora eram langa el. Constatam ca erau cativa turisti in el , iar afara era o mizerie de nedescris. Prea mult gunoi pentru muntele ala, prea urat, prea era din alta lume mormanul acela. Am plecat mai departe cu gandul ca de-acum va fi mai usor de mers. Dar nu aveam dreptate. Cel mai greu drum parca era asta pe care eram acum. Urcusuri, curbe de nivel, si coborasuri care parca nu se mai terminau. Aproape de Fereastra mica a Sambetei mergand din nou prin ceata, am simtit ca ploua. In fata noastra o pereche nu prea echipata se opresc sa ne intrebe cam pe unde este drumul catre cabana Valea Sambetei. Observam dupa vorbele schimbate intre ei ca sunt olandezi. Le explica Fane in engleza si plecam mai departe. Ploaia se inteteste si din ce in ce devine torentiala. Se aud acum tunete si se vad fulgere. Incepe o rapaiala in toata regula cu grindina amestecata care ne prinde fix fara adapost, deci fii ploii. Intr-o jumatate de ora cat a durat ploaia am inceput sa coboram prin Fereastra Mare a Sambetei catre cabana. In doua ore eram acolo uzi pana la piele.
Ne cazam intr-un dormitor de 6 paturi unde observam ca suntem singurii ocupanti, ne schimbam si coboram in sala de mese. Eram lihniti. La masa unde ne asezam apar si olandezii cu care in scurt timp ajungem sa schimbam impresii si sa povestim vrute si nevrute. Dupa o tuica fiarta si 3 beri eram ca nou. Nu imi mai era frig deloc. Mancam,bem, povestim si ne binedispunem. Aflam ca si ei coboara dimineata catre Sambata si stabilim sa coboram impreuna pentru a manca de pranz la Pastravarie.
Ne trezim destul de devreme . Vremea e destul de buna si credem ca nu o sa mai ploua.
Plecam, iar dupa 3 ore de mers prin padure iata-ne la pastravarie. Olandezii se ofera ca dupa masa de pranz sa mergem unde locuiesc ei pentru a lua masina ca sa ne repeada si pe noi pana in Victoria. Comandam bors de pastrav si pastrav prajit cu mujdei si mamaliguta(2 bucati). Intradevar Fane avea cea mai mare dreptate. Borsul era dumnezeiesc de bun si mult. Un castron imens care avea un pastrav intreg in el. Acum ne intrebam daca vom putea duce felul urmator. Evident, nu am putut manca cat comandasem. A fost extraordinara mancarea dar prea multa . Am comadat foarte multa (unde ne-am gandit la ea trei zile cred).
(Olandezii)
Prin urmare pe la 4 dupamiaza am plecat spre Bucuresti, satisfacuti de excursia minunata si eu pesonal de ce am realizat. Era prima oara cand ma aventurasem pe munte si facusem in trei zile cam 45 km din creasta Fagarasului. Aceasta calatorie avea sa fie inceputul unei mari pasiuni ce se va concretiza mai tarziu intr-o aventura extraordinara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu