vineri, 29 martie 2013

Bran ~ Plaiu' Foii ~ Vf. "La OM" ~ Prapastiile Zarnestilor

Ne trezim cu greu aproape de ora 9. Ne urnim si mai greu, pana impachetam ce aveam de luat, pana ne echipam, pana ne bem cafeau s-a facut 11. Ne luam strictul necesar il urcam in masina si plecam. Bineinteles pana am ajuns in Plaiu' Foii s-a facut de ora 12. Imbucurator era timpul. Sore si ici, colo cate un nor. Incepem sa urcam catre Crai prin padure. Lume destul de multa si dornica de miscare. Multi dintre ei la plimbare sau la picnic. Dupa aproximativ 45 de minute iata-ne ajunsi la Refugiul Spirla.

Luam o pauza de apa si ceva dulce si plecam mai departe. Mergeam si ne uitam catre Crai si da, e adevarat acesta nu se compara cu nimic prin frumusetea albului sau si a maretiei stancilor.



 Ne apropiam incet dar sigur de lanturi. Mai avem un pic si iesim din padure, dar trebuie sa urcam ceva pe grohotis. La umbra muntelui se mai vede un petic de zapada murdara si ceva noroi pe alocuri. In scurt timp obosesc si trag sa ajung la baza lanturilor unde caut sa ma asez cat mai repede ca sa ma odihnesc. Se vad galerii sapate de apa si vant in piatra calcaroasa si alba care seamana cu niste schelete grandioase parca ale zmeilor si balaurilor de odinioara.



Stau la umbra stancilor asteptandu-i si pe ceilati. Fane ajunge primul dupa care Ion si Duta. Mai stam, ne tragem sufletele. pret de cateva minute admiram privelistea pe care o strabatusem si pe care aveam sa o parcurgem. Plecam mai departe ocolind "catacombele" naturale prin stanga si ajungem la primele lanturi. Ce sa vezi? Coada la urcat care astepta sa coboare alta coada. Stam vreo 10 minute si urcam. suntem deasupra gaurilor sapate de  intemperii. Fac vreo doua, trei poze in graba pana urca si celalti.


De senzatie acest inceput de traseu. Imi pare usor dar nu e decat inceputul. Mergem de vreo 2 ore si abia incepem sa urcam in adevaratul sens al cuvantului.



Parcurgem cateva distante bune lasand usor in urma alte grupuri care nu pareau chititi sa urce pana sus, dar incercau. Alte grupuri se cazneau sa coboare pe aici pe unde urcam noi.
Stabilisem deja ca urcam pana in varf iar Fane se intoarce sa ia masina mea pe care o lasasem in Plaiu' Foii si sa ne astepte dincolo la iesire din Prapastii. Urcam destul de repede spre surprinderea mea cu mici pauze de hidratare si cu alte pauze in care eram nevoiti sa stam si sa asteptam sa treaca altii care coborau.
Parcurgem si ultimul pasaj mai lung cu lanturi si scapam si de aglomeratie, si de micile impotriviri ale lui Duta.



Ne indreptam usor usor catre creasta. Peisajele de aici din Crai sunt mirifice. Este dupa parerea mea cel mai frumos munte, dar cred ca si stramosii nostri l-au apreciat de unde numele de Piatra Craiului sau Crai. Dupa ce urcam pieptis pe stanci si grohotis iesim intr-o usoara caldare unde dam de mai multa vegetatie.


De aici puteam vedea creasta dar daca te uitai mai bine aveam de parcurs un traseu greu ca inclinare. Foarte abrupt dar mai elegant si mai frumos cu un peisaj deschis in urma noastra catre Bucegi.
Vremea tinea cu noi. Nici urma de nori de ploaie, cald dar si frigulet cand soarele intra in nori.


Printre stanci si smocuri de iarba gasesc Garofita Pietrei Craiului, floare ce creste numai aici.


Dupa inca un popas scurt, tragem aer in piepturi si atacam ultima bucata de urcus. In scurt timp ies in creasta. Ma urmeaza Fane dupa care Ion si Duta. Ne asezam si admiram peisajul de dincolo de creasta. Se vede Fagarasul in departare.
Suntem in saua Grind langa refugiul Grind II.






Mai aveam cam 200 de metri pana la varf. Dupa cam un sfert de ora o luam usor din loc. Ajungem pe o poteca lina de-a lungul seii Grind care ne conduce catre varf.




Mai facem un popas sa privim toata creasta in maretia ei. se vede Sudica si Nordica dintr-un capat in celalalt. Suntem pe varful La Om sau Piscul Baciului 2237m.

Creasta Sudica:




Creasta Nordica si in departare refugiul Ascutit(Lehman)




Mai facem cate o fotografie, doua dupa care ne despartim Fane se intoarce catre Plaiu' Foii  iar noi coboram catre Prapastii.








Incepe partea proasta, coborarea care dupa o portiune in care mergi pe o poteca devine grea deplasandu-ne pe grohotis.





Ne miscam si acum destul de bine, inca nu ne-a ajuns oboseala. Este aproape de ora 17 si noi coboram sperand ca sa ajungem cel putin odata cu Fane. Dar evident ne inselam.
Urmatorul popas l-am facut la refugiul Grind I unde se pregateau sa innopteze cativa aventurieri. Am stat ne-am tras sufletul si am plecat pe carare mai departe catre vale.


 Dupa doua sute de metrii intram in padure si cotim la stanga, trecem un parau si mergem pe poteca din padurea de brad in continuare. Gasim si semnul care ne indruma catre Prapastii pe copaci si acum parca era mai usor. Coboram intr-un luminis si gasim zmeura cat vedeai cu ochii. Nu ne-am putut abtine pana nu ne-am satsifacut poftele din mers. Deja soarele era la apus. Incepem sa ne grabim sa nu ne prinda noaptea pe drum.
La un momentadat lasam poteca in urma si iata-ne pe drumul forestier. "De acum nu mai avem mult" ne spunem. Dar gresit. Drumul asta parca nu se mai sfarsea. Mergeam de ore bune si nici un om, nimic. Dintre munti nu mai razbatea lumina soarelui si era semintunericul de la amurg cand am ajuns in Prapastii.






Incepuse sa se lase intunericul dar si ingrijorarea in mintea Otiliei(Duta). De aceea cum s-a mai intunecat putin s-a semipanicat si nu a mai facut o fotografie.
Deja era aproape de ora 22 cand am ajuns cu adevarat in Prapastii si intuneric. frontalele ne luminau drumul si am fost bucurosi cand am intalnit niste oameni. Pe malul paraului care curge prin Prapastii o caprioara ne-a facut sa tresarim de spaima cand a fugit. In sfarsit ajungem la bariera dar in continuare nu aveam semnal la telefon cum de altfel am omis sa va spun, nu am avut tot drumul de cand am inceput sa coboram.
Norocul nostru ca la capatul drumului era Fane odihnit. Facuse doar o ora si ceva de pe varf pana la masina. Nebunul tot nebun.
Ne-am urcat in masina si am plecat catre Bran unde ne astepat o masa calda gatita de gazda nostra, un dus fierbinte si o bere rece.

Next -> Nu am nimic in plan, dar gasesc eu ceva

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu