Return << Zaganu >> Forward

20-22 Aprilie 2012

Speram ca acesta iesire sa fie una usoara si odihnitoare dat fiind faptul ca se consuma la o saptamana dupa sarbatorile pascale. Planificasem asta impreuna cu Victor. Era un "teambulding", cum ne placea sa-l numim, intre prieteni impreuna cu sotiile. Rezervam sapte camere in Cheia la pensiunea Nicos, nu de alta dar aveau restaurant si scuteam mai multe drumuri.
 Nu apucam sa rezervam bine si Victor vine cu o veste trista, lucreaza in sambata aia.
Deci ramaneam Liviu, George, Masu, Sandu, Bogdan(in locul lui Victor), Dingu si cu mine plus familiile fiecaruia si Bella catelusa lui Liviu.

 Eu plec pe 20 de dimineata, normal pentru a da o tura si pe la Maneciu. Ploua mocaneste dar sper, conform prognozei ca sa avem parte de vreme buna. Odata ajuns sta si ploaia.

 Ceilalti ajung undeva dupamiaza tarziu. Se cazeaza fiecare si coboram evident in restaurant pentru a face planul pentru a doua zi. Stabilim cei care vor urca pe Zaganu si cei care vor ramane la cabana Muntele Rosu. Cei mai multi vom urca, asa ca se anunta interesant. Incepem sa povestim, sa ne cunoastem mai bine ca d-aia era teambuilding, mancam, devoram un bax de bere nefiltrata si ceva palinca si plecam intr-un final la somn.

  Soarele straluceste si incalzeste dimineata de 21. Ma trezesc cu capul greu dupa seara trecuta dar imi revin imediat dupa doua cafele. Afara este destul de racoare chiar daca soarele este deja sus. Ne adunam cu greu. Unii mananca micul dejun altii isi sorbesc in liniste cafeaua. Ne si pregatim cat de cat de drumetie.

Hotaram ca sa mergem cu masinile pana la cabana Muntele Rosu iar de acolo cei care vor sa urce vor urma traseul clasic. Gasesc drumul din nationala pana la cabana mai prost si mai gaurit decat in urma cu un an cand era tot prost si gaurit. Ne chinuim dar pana la urma razbatem cu injuraturi si toate cele. Parcam in fata cabanei si ne pregatim dar nu inainte de a face o poza de grup.

Pornim la drum lasandu-i la cabana pe George cu sotia, Bogdan cu sotia si sotia lui Liviu. Restul plus cei doi copii ai lui Dingu plus Bela ne incolonam si incepem urcarea intr-un ritm usor de plimbare.

Tea, fetita lui Dingu nu numai ca tine pasul cu noi, este cap de coloana. Nimeni nu putea sa o depaseasca.

In prima poiana am inceput sa ne minunam pe rand ce ajungeam. Era plin de ghiocei, branduse si albastrele contrastand cu peticele ramase de zapada. Erau asa de multe flori incat iti era imposibil sa mergi fara sa calci pe ele daca te abateai de la poteca.

Dupa prima poiana poteca duce din nou prin padurea intunecoasa de brad. Ne mai rasfiram un pic deoarece unii au inceput sa gafaie. la iesire ne asteapta iar o imensa pajiste alpina plina de flori.

Dupa o ora si ceva de soare au inceput incet, incet sa se adune norii.

Aveam doua tovarase de drum care nu numai ca ne intrecusera dar cu care nu puteam tine pasul Tea si Bela. Tea era intr-o verva de zile mari iar Bela facea ture cand la primul de pe poteca cand la ultimul(deci se pune dublu). Ajungand pe pajistea alpina hotaram ca a venit vremea sa facem un popas. unii din noi neinvatati cu efortul abia isi mai puteau trage sufletul.

Drept pentru care Masu se odihneste pana adoarme. Ne dam seama dupa ce incepe sa sforaie. Se trezeste cand aude rasete si hotaram sa mergem mai departe. Eram cam la jumatatea drumului si trebuia sa grabim pasul pentru ca se vedeau semne de ploaie.

Cu cat urcam mai spre varf cu atat era mai frig iar zapada mai prezenta. Incet incet ne inputinam. Dingu se intoarce impreuna cu sotia lui dar cei doi copii continua urcarea Tea fiind in continuare cap de coloana. urcam inca o culme, si inca una iar Masu, Daniela si Sandu se opresc si ei dar nu de oboseala ci din cauza zapezii care-i intra in bocanci Danielei dar si bocancii lui Sandu se dau batuti si se rup.

Am mai ramas eu, adriana, Liviu , cei doi copii a lui Dingu si bineinteles Bela.

Ajungem in varf cam in zece minute. Tea incepe sa scanceasca si dupa sa planga pentru ca o dor picioarele. Cu chiu cu vai o imbunez si ii spun ca la vale e mai usor, incepem sa povestim despre pisici si caini ca sa mai uite si chestia asta da roade. din cand in cand mai isi aduce aminte ca o dor picioarele dar schimb vorba repede.

In douazeci de minute ii prindem si pe ceilalti din urma pentru ca ei se odihneau din ce in ce mai des.

Avem timp sa mai fotografiem si sa culegem cateva flori.

Intr-un final ajungem la cabana Muntele Rosu unde mai lasasem un grup. Usor, usor norii sau adunat si incepe sa ploua conform prognozei la ora 15. Ne dezechipam, ne urcam in masini si o luam pe acelasi drum rupt pana in soseaua nationala. Ajungem obositi si lihniti de foame si sete. Ce a urmat a fost senzational. Inca o noapte petrecuta cu prietenii in restaurantul pensiunii cu povesti, glume si bancuri.

Next>>>>>Jurilovca 21-24 Iunie>>>>>Next>>>>>>>Negoiu 20-22 Iulie