Cheile Rasnoavei - Bran

Cheile Rasnoavei - Bran

 Dupa o negociere cu Fane de vreo trei luni, plecam in sfarsit din nou pe munte. Spun negociere deoarece ne pusesem in cap sa ajungem in aceasta vara pe Negoiu dar in lipsa unor alte optiuni de a merge in Fagaras hotaram sa mergem in Piatra Craiului. Dupa o saptamana amanata ne adunam la mine in fata blocului vinerea dimineata. Transferam bagajele lui Fane, ale lui Ion si ale Otiliei(Duta din alte povestiri). Fiind gata imbarcati toti patru plecam spre Bran cu oprire inainte in Cheile Rasnoavei pentru o partida de catarat.
Pe drum oprim la Comarnic intr-o benzinarie, mancam ceva, bem o cafea si plecam mai departe. Intr-un final, dupa ce stam la coada de pe DN din Busteni ajungem in Cheile Rasnoavei. Platim intrarea si parcam sa ne mai bucuram de un sandwich. Sus Intre stanci unul vroia sa sara la bunjee-jumping. S-a chinuit sa-si faca curaj, si noi ne-am chinuit sa ne uitam in sus pana ni s-au pus carcei la gat. Intr-un final dupa mai bine de 20 de minute a sarit.
Mergem mai in fata si ne apucam de echipat. Tragem si cateva fotografii de inceput. Ne punem hamurile si Fane se baga primul.

Il filez eu, dar traseul era usurel si ajunge imediat sus.

Urmeaza Ion pe care-l fileaza Fane si care in pofida problemelor de la genunchi urca si coboara destul de rapid.

Urmeaza Duta care cu greu se lasa convinsa , sa porneasca, sa faca ceva miscari de urcare dar si de coborare. Dar totul a fost pana a ajuns inapoi dupa care a recunoscut ca i-a placut.

Am urmat eu care am facut acelasi lucru ca si cei dinaintea mea.

Ne-am mai dat inca odata eu si Ion dar mai pe fuga deoarece incepuse sa picure. Pana sa strangem a inceput sa ploua din ce in ce mai tare. Plecam spre pensiunea lui Cristi si a lui Mari. Pe drum suna Fane sa o roage pe Mari sa ne faca ceva de mancare si ne spune ca o sa ne astepte cu bulz. Ajungem intr-un final dar nu inainte de a trece pe la supermarketul de la intrarea in Bran pentru a cumpara cateceva.

Mari ne astepta deja cu masa. Aflam ca este singura Cristi fiind plecat in Slovenia pe munte pentru varful Triglav. Raman placut surprins la vederea pensiunii. Ultima data o vazusem cand era cum se spune "la rosu". Acum se vede cat suflet au pus acesti oameni in aceasta pensiune. Totul luceste de curatenie, miroase totul a nou si te imbie la odihna. Dormitoarele sunt imense si sunt putine doar trei pe etaj. Fiecare cu baia lui. Living foarte generos si poate un pic cam mult spatiu :).

Afara pe terasa si a foarte spatioasa se poate bea cafeaua si se poate vedea aproape tot Branul.

Seara am mers la piscina pentru relaxare dupa care am bagat somn. Ne astepta o zi grea pe Piatra Craiului.

Jurilovca - Gura Portitei - Lacul Golovita

23 Iunie

Ne trezim intr-un final dupa ce am amanat alarma ceasului de vreo trei ori. Soarele era aproape sus. Se anunta din nou o zi calduroasa iar noi ne pregatim pentru un drum pe lacul Golovita, baie in mare la Gura Portitei, plaja si bineinteles o masa de peste.
Pornim catre port unde ne asteapta barcagiul cu care fusesem si cu o zi in urma. Barca nu este una rapida dar este mai ieftina decat celelalte. Suntem cam buimaci dar incet, incet ne revenim si odata ajunsi in port ne binedispunem.
Ne urcam in barca cu calabalac cu tot si pornim. Drumul cu barca asta este cam de o ora, o ora si un sfert fata de una rapida care strabate lacul Golovita in 15 minute.
Cam plictisitor drumul, ce-i drept in comparatie cu excursiile de la Mila 23 si Sulina iar nerabdarea nu pune stapanire numai pe Victor ci si pe noi catre sfarsitul drumului.
Cam dupa o ora si douazeci de minute ajungem.

 Ne ducem direct catre plaja si primul lucru pe care-l facem este o baie in mare. Apa curata, plaja curata, cam tot ce trebuie pentru relaxare adica bere si da, timpul este din nou dilatat.

Stam la plaja cam 2 ore in jurul unei umbrele din stuf timp in care bem berea ce am avut-o cu noi. Eu imi iau o sacosa de nisip pentru acvariu. Mai facem o baie si ne retragem la o terasa fiindca ne cam chioraiau matele de foame. Venind la terasa ne intalnim cu barcagiul care ne anunta ca avusese un accident de barci. Se ciocnisera doua barci la o intersectie de canale. Mai tarziu aflam ca a fost implicat un sportiv.

Mancarea foarte buna dar un pic scumpa. Mancam, stam la taclale si bere cam doua-trei ceasuri. Mai dam o raita prin complex dupa care ne hotaram sa plecam.
Drumul de intoarcere parca a fost mai scurt de data asta dar doar n-i s-a parut. In realitate tot atat am facut.
Ajungem la pensiune, facem dus si bagam odihna.

Ne trezim la fel de in forma si o luam de la capat pe terasa pensiunii. Ne apucam de berea ce mai era prin frigider. Mai ne intretinem cu vorbe si povestiri cu arheologii, apare si varul meu Ica. Reusim sa terminam tot. Si ce aveam noi si ce aveau ei. Mie mi se cam luase de atata bere si m-am oprit dat fiind faptul ca a doua zi mai si conduceam catre casa, dar baietii au luat-o pe vin si nu s-au oprit decat dupa vreo doua bidoane de 5. Se face tarziu si ne bagam la somn intr-un final.

24 Iunie
Dimineta ne trezim si o taiem spre casa. Greu cu Victor care avea o senzatie de rau. O fi fost de la vin sau de la plimbarea cu barca ? :)

Jurilovca - Ziua 2 - Orgame Argamum

22 Iunie

Dis de dimineata ne trezim. Nu prea devreme sa avem dureri de cap dar nici prea tarziu ca sa avem speranta ca pescuim ceva. Mergem la o balta  ce se putea vedea din curtea pensiunii, spre care am fost indrumati si la care cu o zi in urma au fost baietii cand dormeam eu. Incarcam sculele, ramele, berile si ne tiram dupa ce luam un mic dejun si bem o cafea. Era cam 8 dimineata si deja caldura se facea simtita.

Ajungem la locul cu pricina care era ingradit si intram pe poarta principala. Aflam imediat ca este o balta privata fiind imediat reperati de paznicul acesteia imediat ce am intrat pe poarta. Ne deschidem masinile, scoatem ce avem nevoie si incepem sa ne destindem si intindem pe lac. Paznicul care-si facuse aparitia langa noi ne pune la curent cu taxa care e 50 lei de persoana. Nu ne grabim sa scoatem banii si-l luam un pic la intrebari despre fauna piscicola a baltii. Nu ne convinge ca ar fi peste si dupa cum stam de vreo ora fara nicio trasatura suntem hotarati sa nu stam. Liviu scoate doua rosioare la undita pe care le inapoiaza baltii. Dupa doua ore ne cam saturam si incepem sa strangem. Caldura era tot mai apasatoare si nu avea rost sa mai zabovim.

Hotaram sa mergem sa vizitam ruinele cetatii vechi ce se puteau vedea in departare.
Zis si facut. Mergem pret de zece minute si oprim unde se termina drumul.  Am ajuns la lacul Razim mai precis la Capul Dolosman. Aici incep ruinele cetatii Argamum.

Eu, Liviu si Masu urcam catre cetate iar Victor si George raman langa masini nu pentru ca trebuiau pazite doar pentru ca nu aveau chef sa mearga. Cararea ce urca spre zidurile cetatii trece printre tufe mari si iarba inalta pline de tantari. Ajungem repede impinsi de la spate si de tantari. Cetatea construita de greci a fost refacuta de romani dupa ocupatia romana in Dacia. Unele ziduri erau intacte parca fusesera construite cu un an in urma. O priveliste rara spre lacul razim de aici de sus de pe Capul Dolosman.

La intoarcere am hotarat ca este vremea sa facem o baie in lacul Razim deoarece caldura ne toropise complet si trebuia sa ne racorim.

Jumatatea zilei se cam terminase, soarele era de acum sus si cam ardea. Plecam spre pensiune sa cautam racoarea dar si berea rece din frigider. Nici foamea de acum nu ne dadea pace asa ca toate adunate ne puteau da o stare de bine si confort.

Odata ajunsi facem un dus si ne asezam la masa. Dau un telefon si planificam ca eu cu Liviu si cu Victor sa mergem la pescuit de salau pe un canal din lacul Golovita pe la ora 6:00 PM. Mancam, bem ne uitam la cateva cioburi de ceramica aduse de arheologi de la sapaturi dupa care ne retragem la un pui de somn.

Dupa doua ore ne trezim cu gandul la pescuit dar deocamdata nu e timpul asa ca ne luam iar de berea din frigider. Plecarea la pescuit ne gaseste cam praf. Se acumulase ceva alcool. Luam masina mea pana-n vecinatatea portului unde urma sa ne intalnim si cu varul meu Cristi si intr-un final si cu barcagiul.
Ne strangem la pontonul vechii fabrici de conserve si cherhanalei din Jurilovca unde ne si suim in barca. Victor era parca cu mai putina teama decat la Mila 23 dar tot cu o strangere de inima fata de mersul in barca. O dam in vorbe, discutam bem bere si in jumatate de ora traversam lacul intram pe un canal. Dupa 50 de metri hotaram sa ramanem pe malul stang al canalului. Nu apucam sa punem doi pasi pe mal si constatam ca suntem, nu atacati, invadati, cotropiti, muscati, ciupiti, inveninati de mii de tantari. Liviu cauta solutia de tantari dar la cat era de bine dispus o luase pe cea de plaja. Ne dam cu ea gandindu-ne ca are vreun efect. Nici unul. Atunci vazand o vatra de foc imi vine ideea sa fac un foc din stuf mai intai uscat apoi si din cel verde pentru a face cat mai mult fum . Zis si facut dar pana sa prindem focul, deja eram praf, nu stiam de ce sa ne mai aparam si pe ce parte a corpului. In fine reusim. Facem cu schimbul doi pescuim unul sta la foc. si am stat asa vreo ora . In zadar. Nimic, nici macar o trasatura, nici macar un biban nici la twistere, nici la lingurite dar nici la naluci.
Cristi se intoarce catre noi cu barca si ne intreba daca mai stam . "Ce sa mai stam frate? Vrei sa murim supti?"
Plecam de indata si prindem apusul de soare pe lac.

Odata ajunsi la mal stabilim cu barcagiul ca a doua zi dimineata sa ne treaca la Gura portitei. Toate detaliile pentru a doua zi fiind stabilite ne retragem de acum catre pensiune. Ii gasim pe ceilalti doi tovarasi unde i-am lasat adica la terasa pensiunii unde depanau in continuare amintiri. Ne dam cu solutia de tantari uitata si ne asezam langa ei sa continuam ce am inceput cu o zi in urma, adica de baut berea. Seara comandasem plachie de peste si abia o asteptam. Intr-un tarziu ne hotaram toti ca e vremea cinei si spunem gazdelor noastre ca vrem sa mancam. Intre timp isi fac aparitia si  verii mei Cristi si Sandu si sa fii vazut chef. Ce meciuri, ce campionat european, uitase pana si Masu de ele. langa noi , la celalta masa erau arheologii care dintr-o vorba, din doua am dus discutia catre arheologie, catre originea localitatii, catre cate si mai cate.

Pana sa jungem noi inapoi de la masa ce am servit-o tantarilor de seara si anume de la pescuit un canadian intinsese pe gazonul din fata pensiunii un cort de proba.

Aa si am uitat sa va spun la pensiune exista o catea ciobanesc german cu un pui al ei si cu un alta pui pripasit de maidanez.

Ce i sa parut puiului lupoaicei, ce nu i s-a parut ca a inceput intr-un tarziu sa se joace cu cortul intins de canadian. Nu s-a lasat intimidat de cort o clipa ba tragea cu dintii de el, ba sarea pe el. Intr-un final a reusit sa-l darame si sa se bage pe sub el. A fost o caterinca totala.

Intr-un tarziu aburii alcolului au pus stapanire pe mintile noatre si ne-au trimis la somn.

Jurilovca - Ziua 1

21 Iunie 2012

ora 8:00
Ne strangem in fata blocului unde locuieste Liviu: eu, George, Masu, Liviu si Victor. Ne asezam bagajele in cele doua masini. Ne chinuim un pic pentru ca avem si patru cartoane de bere dar pana la urma reusim sa inchidem capotele portbagajelor. Deoarece mergem din nou in Delta la pescuit avem pregatite sculele si evident momelile. Cine nu conduce, din reflex bea o bere.

ora 8:20
Demaram, usor, nu ne grabim, timpul s-a dilatat acum cum bine zicea Victor.
Eu conduc si sunt cu Masu si Victor in masina, Liviu cu George. Dupa aproximativ 1 ora lasam autostrada in urma si viram catre Slobozia pentru a merge catre Tulcea. Temperatura incepe sa creasca pe masura ce inaintam in timp si spatiu. Sunt anuntate 35 de grade. Prima oprire este facuta pentru a fuma o tigara si bineinteles pentru ca baietii sa mai bea o bere la intersectia cu vechiul drum spre mare deoarece prindem bariera.
Dupa dezmorteala plecam mai departe, lasam in urma Slobozia si ne incadram pe soseaua lina catre Tulcea. Mai facem o oprire pentru o fotografie, doua.

Intr-o jumatate de ora trecem podul de la Giurgeni-Vadu' Oii si intram in catre centrul Dobrogei. Ne aducem aminte cu placere de drumurile facute cu un an in urma si ne hotaram sa oprim la popasul unde am mancat si datile trecute pentru mititei, bere si cafea.

ora 11 si ceva

Ne oprim la popas plini de voie buna si fara de grijile cotidiene mancam, bem, povestim. Plecam la fel de voiosi cum ne-am oprit si dupa trei kilometri facem la dreapta catre Jurilovca. Ne avantam mai adanc in inima Dobrogei scaldata de lumina si caldura si incepem sa intalnim localitati cum ar fi Slava Rusa si Slava Cercheza unde tablitele pentru semnalizarea localitatilor eu rau scrise in romana dar si in rusa.
Intretaiem drumul ce merge de la Constanta la Tulcea si iata-ne aproape ajunsi. Termometrul masinii indica 35 de grade iar grija aerelor conditionate de la cazare ne preocupa acum. Trecem de Lunca si iata-ne ajunsi in Jurilovca. O localitate nici mare dar nici mica cu sosele asfaltate si cu lume putina pe strazi cel putin la ora asta. Aflam telefonic de la propietarul pensiunii unde trebuie sa ajungem si iata-ne parcati dupa 4 ore si ceva de mers.

Ne cazam eu cu Liviu la parter, Masu cu Victor si cu George la etaj. In ciuda caldurii de afara camerele erau racoroase si fara aer conditionat. Noi nu am avut nevoie iar ceilalti au dat drumul destul de rar la aer. Ne bagam bagajele fiecare in camera lui si iesim spatele pensiunii la o masa sub un umbrar facut din lemn cu acoperis de stuf. Incepem sa bem ceva bere, mai vorbim, mai povestim si comandam mancarea pentru masa de seara, dupa care eu ma retrag sa fac un dus si ma intind un pic in pat si intins am fost.

Ma trezesc dupa vreo 2 ore singur. Baietii erau in recunostere pentru a vedea unde vom pescui a doua zi. Imi iau o bere din frigider si comand o cafea. Pana sa termin apar si ei. Ne asezam de data aceasta la terasa rustica din fata pensiunii si incepem sa facem planuri pentru zilele ce urmeaza. In acelasi timp cu noi am aflat ca sunt cazati un grup de canadieni ce efectuau sapaturi arheologice pe un deal din apropiere. Incet, incet au inceput si ei sa se adune pe la mese si acum terasa era plina. Odata cu venirea serii a aparut si racoarea dar au aparut si tantarii. Mancam si trecem pe bere. Ne relaxam total uitam de campionatul european de fotbal, de griji, de stres, de absolut tot. O tinem intr-o povestire si cu arheoloaga sefa care era o romanca in varsta, arsa de soare dar careia ii placea sa stea la palavre.

 Pe la ora 2 ne-am dat seama ca ne trezim de devreme in acea dimineata pentru a merge la pescuit si ne retragem fiecare in camera noastra si adormim foarte repede.

Return << Zaganu >> Forward

20-22 Aprilie 2012

Speram ca acesta iesire sa fie una usoara si odihnitoare dat fiind faptul ca se consuma la o saptamana dupa sarbatorile pascale. Planificasem asta impreuna cu Victor. Era un "teambulding", cum ne placea sa-l numim, intre prieteni impreuna cu sotiile. Rezervam sapte camere in Cheia la pensiunea Nicos, nu de alta dar aveau restaurant si scuteam mai multe drumuri.
 Nu apucam sa rezervam bine si Victor vine cu o veste trista, lucreaza in sambata aia.
Deci ramaneam Liviu, George, Masu, Sandu, Bogdan(in locul lui Victor), Dingu si cu mine plus familiile fiecaruia si Bella catelusa lui Liviu.

 Eu plec pe 20 de dimineata, normal pentru a da o tura si pe la Maneciu. Ploua mocaneste dar sper, conform prognozei ca sa avem parte de vreme buna. Odata ajuns sta si ploaia.

 Ceilalti ajung undeva dupamiaza tarziu. Se cazeaza fiecare si coboram evident in restaurant pentru a face planul pentru a doua zi. Stabilim cei care vor urca pe Zaganu si cei care vor ramane la cabana Muntele Rosu. Cei mai multi vom urca, asa ca se anunta interesant. Incepem sa povestim, sa ne cunoastem mai bine ca d-aia era teambuilding, mancam, devoram un bax de bere nefiltrata si ceva palinca si plecam intr-un final la somn.

  Soarele straluceste si incalzeste dimineata de 21. Ma trezesc cu capul greu dupa seara trecuta dar imi revin imediat dupa doua cafele. Afara este destul de racoare chiar daca soarele este deja sus. Ne adunam cu greu. Unii mananca micul dejun altii isi sorbesc in liniste cafeaua. Ne si pregatim cat de cat de drumetie.

Hotaram ca sa mergem cu masinile pana la cabana Muntele Rosu iar de acolo cei care vor sa urce vor urma traseul clasic. Gasesc drumul din nationala pana la cabana mai prost si mai gaurit decat in urma cu un an cand era tot prost si gaurit. Ne chinuim dar pana la urma razbatem cu injuraturi si toate cele. Parcam in fata cabanei si ne pregatim dar nu inainte de a face o poza de grup.

Pornim la drum lasandu-i la cabana pe George cu sotia, Bogdan cu sotia si sotia lui Liviu. Restul plus cei doi copii ai lui Dingu plus Bela ne incolonam si incepem urcarea intr-un ritm usor de plimbare.

Tea, fetita lui Dingu nu numai ca tine pasul cu noi, este cap de coloana. Nimeni nu putea sa o depaseasca.

In prima poiana am inceput sa ne minunam pe rand ce ajungeam. Era plin de ghiocei, branduse si albastrele contrastand cu peticele ramase de zapada. Erau asa de multe flori incat iti era imposibil sa mergi fara sa calci pe ele daca te abateai de la poteca.

Dupa prima poiana poteca duce din nou prin padurea intunecoasa de brad. Ne mai rasfiram un pic deoarece unii au inceput sa gafaie. la iesire ne asteapta iar o imensa pajiste alpina plina de flori.

Dupa o ora si ceva de soare au inceput incet, incet sa se adune norii.

Aveam doua tovarase de drum care nu numai ca ne intrecusera dar cu care nu puteam tine pasul Tea si Bela. Tea era intr-o verva de zile mari iar Bela facea ture cand la primul de pe poteca cand la ultimul(deci se pune dublu). Ajungand pe pajistea alpina hotaram ca a venit vremea sa facem un popas. unii din noi neinvatati cu efortul abia isi mai puteau trage sufletul.

Drept pentru care Masu se odihneste pana adoarme. Ne dam seama dupa ce incepe sa sforaie. Se trezeste cand aude rasete si hotaram sa mergem mai departe. Eram cam la jumatatea drumului si trebuia sa grabim pasul pentru ca se vedeau semne de ploaie.

Cu cat urcam mai spre varf cu atat era mai frig iar zapada mai prezenta. Incet incet ne inputinam. Dingu se intoarce impreuna cu sotia lui dar cei doi copii continua urcarea Tea fiind in continuare cap de coloana. urcam inca o culme, si inca una iar Masu, Daniela si Sandu se opresc si ei dar nu de oboseala ci din cauza zapezii care-i intra in bocanci Danielei dar si bocancii lui Sandu se dau batuti si se rup.

Am mai ramas eu, adriana, Liviu , cei doi copii a lui Dingu si bineinteles Bela.

Ajungem in varf cam in zece minute. Tea incepe sa scanceasca si dupa sa planga pentru ca o dor picioarele. Cu chiu cu vai o imbunez si ii spun ca la vale e mai usor, incepem sa povestim despre pisici si caini ca sa mai uite si chestia asta da roade. din cand in cand mai isi aduce aminte ca o dor picioarele dar schimb vorba repede.

In douazeci de minute ii prindem si pe ceilalti din urma pentru ca ei se odihneau din ce in ce mai des.

Avem timp sa mai fotografiem si sa culegem cateva flori.

Intr-un final ajungem la cabana Muntele Rosu unde mai lasasem un grup. Usor, usor norii sau adunat si incepe sa ploua conform prognozei la ora 15. Ne dezechipam, ne urcam in masini si o luam pe acelasi drum rupt pana in soseaua nationala. Ajungem obositi si lihniti de foame si sete. Ce a urmat a fost senzational. Inca o noapte petrecuta cu prietenii in restaurantul pensiunii cu povesti, glume si bancuri.

Next>>>>>Jurilovca 21-24 Iunie>>>>>Next>>>>>>>Negoiu 20-22 Iulie