Dis de dimineata ne trezim. Nu prea devreme sa avem dureri de cap dar nici prea tarziu ca sa avem speranta ca pescuim ceva. Mergem la o balta ce se putea vedea din curtea pensiunii, spre care am fost indrumati si la care cu o zi in urma au fost baietii cand dormeam eu. Incarcam sculele, ramele, berile si ne tiram dupa ce luam un mic dejun si bem o cafea. Era cam 8 dimineata si deja caldura se facea simtita.
Ajungem la locul cu pricina care era ingradit si intram pe poarta principala. Aflam imediat ca este o balta privata fiind imediat reperati de paznicul acesteia imediat ce am intrat pe poarta. Ne deschidem masinile, scoatem ce avem nevoie si incepem sa ne destindem si intindem pe lac. Paznicul care-si facuse aparitia langa noi ne pune la curent cu taxa care e 50 lei de persoana. Nu ne grabim sa scoatem banii si-l luam un pic la intrebari despre fauna piscicola a baltii. Nu ne convinge ca ar fi peste si dupa cum stam de vreo ora fara nicio trasatura suntem hotarati sa nu stam. Liviu scoate doua rosioare la undita pe care le inapoiaza baltii. Dupa doua ore ne cam saturam si incepem sa strangem. Caldura era tot mai apasatoare si nu avea rost sa mai zabovim.
Hotaram sa mergem sa vizitam ruinele cetatii vechi ce se puteau vedea in departare.
Zis si facut. Mergem pret de zece minute si oprim unde se termina drumul. Am ajuns la lacul Razim mai precis la Capul Dolosman. Aici incep ruinele cetatii Argamum.
Eu, Liviu si Masu urcam catre cetate iar Victor si George raman langa masini nu pentru ca trebuiau pazite doar pentru ca nu aveau chef sa mearga. Cararea ce urca spre zidurile cetatii trece printre tufe mari si iarba inalta pline de tantari. Ajungem repede impinsi de la spate si de tantari. Cetatea construita de greci a fost refacuta de romani dupa ocupatia romana in Dacia. Unele ziduri erau intacte parca fusesera construite cu un an in urma. O priveliste rara spre lacul razim de aici de sus de pe Capul Dolosman.
La intoarcere am hotarat ca este vremea sa facem o baie in lacul Razim deoarece caldura ne toropise complet si trebuia sa ne racorim.
Jumatatea zilei se cam terminase, soarele era de acum sus si cam ardea. Plecam spre pensiune sa cautam racoarea dar si berea rece din frigider. Nici foamea de acum nu ne dadea pace asa ca toate adunate ne puteau da o stare de bine si confort.
Odata ajunsi facem un dus si ne asezam la masa. Dau un telefon si planificam ca eu cu Liviu si cu Victor sa mergem la pescuit de salau pe un canal din lacul Golovita pe la ora 6:00 PM. Mancam, bem ne uitam la cateva cioburi de ceramica aduse de arheologi de la sapaturi dupa care ne retragem la un pui de somn.
Dupa doua ore ne trezim cu gandul la pescuit dar deocamdata nu e timpul asa ca ne luam iar de berea din frigider. Plecarea la pescuit ne gaseste cam praf. Se acumulase ceva alcool. Luam masina mea pana-n vecinatatea portului unde urma sa ne intalnim si cu varul meu Cristi si intr-un final si cu barcagiul.
Ne strangem la pontonul vechii fabrici de conserve si cherhanalei din Jurilovca unde ne si suim in barca. Victor era parca cu mai putina teama decat la Mila 23 dar tot cu o strangere de inima fata de mersul in barca. O dam in vorbe, discutam bem bere si in jumatate de ora traversam lacul intram pe un canal. Dupa 50 de metri hotaram sa ramanem pe malul stang al canalului. Nu apucam sa punem doi pasi pe mal si constatam ca suntem, nu atacati, invadati, cotropiti, muscati, ciupiti, inveninati de mii de tantari. Liviu cauta solutia de tantari dar la cat era de bine dispus o luase pe cea de plaja. Ne dam cu ea gandindu-ne ca are vreun efect. Nici unul. Atunci vazand o vatra de foc imi vine ideea sa fac un foc din stuf mai intai uscat apoi si din cel verde pentru a face cat mai mult fum . Zis si facut dar pana sa prindem focul, deja eram praf, nu stiam de ce sa ne mai aparam si pe ce parte a corpului. In fine reusim. Facem cu schimbul doi pescuim unul sta la foc. si am stat asa vreo ora . In zadar. Nimic, nici macar o trasatura, nici macar un biban nici la twistere, nici la lingurite dar nici la naluci.
Cristi se intoarce catre noi cu barca si ne intreba daca mai stam . "Ce sa mai stam frate? Vrei sa murim supti?"
Plecam de indata si prindem apusul de soare pe lac.
Odata ajunsi la mal stabilim cu barcagiul ca a doua zi dimineata sa ne treaca la Gura portitei. Toate detaliile pentru a doua zi fiind stabilite ne retragem de acum catre pensiune. Ii gasim pe ceilalti doi tovarasi unde i-am lasat adica la terasa pensiunii unde depanau in continuare amintiri. Ne dam cu solutia de tantari uitata si ne asezam langa ei sa continuam ce am inceput cu o zi in urma, adica de baut berea. Seara comandasem plachie de peste si abia o asteptam. Intr-un tarziu ne hotaram toti ca e vremea cinei si spunem gazdelor noastre ca vrem sa mancam. Intre timp isi fac aparitia si verii mei Cristi si Sandu si sa fii vazut chef. Ce meciuri, ce campionat european, uitase pana si Masu de ele. langa noi , la celalta masa erau arheologii care dintr-o vorba, din doua am dus discutia catre arheologie, catre originea localitatii, catre cate si mai cate.
Pana sa jungem noi inapoi de la masa ce am servit-o tantarilor de seara si anume de la pescuit un canadian intinsese pe gazonul din fata pensiunii un cort de proba.
Aa si am uitat sa va spun la pensiune exista o catea ciobanesc german cu un pui al ei si cu un alta pui pripasit de maidanez.
Ce i sa parut puiului lupoaicei, ce nu i s-a parut ca a inceput intr-un tarziu sa se joace cu cortul intins de canadian. Nu s-a lasat intimidat de cort o clipa ba tragea cu dintii de el, ba sarea pe el. Intr-un final a reusit sa-l darame si sa se bage pe sub el. A fost o caterinca totala.
Intr-un tarziu aburii alcolului au pus stapanire pe mintile noatre si ne-au trimis la somn.
